‎Serile Literare Vocativ – Tripla lansare de carte

Poezia lui Darie Lăzărescu, o ecuație cu multe necunoscute, are darul de a descoperi formule noi în sistemul operațional al discursului liric despre viață și moarte, despre timp și malformațiile lui, despre multiplele fațete ale egoului auctorial, rezultanta fiind una de excepție – valoarea artistică – mesajul fiind transmis când laborios, când dezinvolt, colocvial, o conexiune empatică ancorată emoțional la sursa existențială – energia sufletului.

„colivie pentru licurici și greieri” este o platformă a simbolurilor, un bilanț al unei vieți cu ,,multe fapte imprevizibile” așa cum ni se destăinuie autorul în poezia care a dat titlul cărții. Fiecare moment trăit rămâne o amintire, o piesă care dă culoare și sens vieții, fie că e vorba despre întâmplări aparent banale, cum ar fi construirea unei ,,colivii pentru licurici și greieri”, obiect ,,de care nimeni nu avea nevoie”, fie că e vorba despre ,,dorul de casa părintească”. Totul se concretizează în dorința de a trăi la intensitate maximă – ,, dar ce minune dragii mei/ ce dulce îmi părea clipa/ în întunericul acela … / dorul de/ casa părintească – mai că-mi venea/ să iau viaţa şi moartea de la început…”.

Din nou amintirile dau buzna în samovarul minții celui care le redă viața. De data asta Darie Lăzărescu flirtează cu tinerețea și farmecul ei incontestabil, reușind să transmită bucuria acelei perioade când, spune el, ” amândoi eram încă în viaţă/ şi incredibil de tineri şi proşti/ încât până şi niponei crizanteme/ îi era ruşine să înflorească ”, o perioadă în care fotografiile vechi păreau ,,niște moaște de sfinți ortodocși” iar cei doi tineri mușcau hămesiți din ,,inimioare de turtă dulce carbonizate” privind spre ,,ușa dormitorului matrimonial/ unde părinţii plănuiau alţi urmaşi/… alte alunecări/ către moarte”. ((Uneori mâna mea caută o fotografie)
Viața este un spectacol unde ar trebui să intrăm ,,în vârful picioarelor” și să observăm realitatea, chiar dacă ea are tăișul otrăvit al spadei lui Laertes. Pornind de la această idee Darie Lăzărescu ne invită să intrăm ,,tiptil în inima” lui și să asistăm la spectacolul ,,cu toate biletele vândute/ cu toate ușile închise”. Indiferent de tragic, de situațiile diverse generate de conflicte, spectacolul rămâne spectacol iar viața și moartea merită aplauze. (Spectacol)

Ars poetica are un timbru special în viziunea poetului Darie Lăzărescu. Astfel, în creația ,,Există rigole”, ,,poezia se scurge/ precum sângele mielului pascal/ biete cuvinte îngăimate/ ca la oracolul din Delphy/ câteva vorbe tulburi-/alea jacta vae victis/ pentru care mi-am pierdut umbra/ ca Peter Schlemihl/… dar uite că există rigole/ în care se scurge/ o bună parte/ din poezia ratată a lumii -/ o aud cum respiră/ înfricoşată/ ca plămânul/ unui înecat”. O altă percepție despre arta poetică descoperim în creația ,,Poezia”, aflată și pe coperta 4 a volumului. Este interesantă asocierea dintre florăreasă și esențializarea conceptului de artă cu tot ce implică ea – însăși viața – ,,aşa arată ea/ sărmana/ca o florăreasă/ vânzând buchete de imortele/ nefardată/ tunsă chilug/ ca la Dachau/ cu cearcăne sângerii-/ pentru că a fost trezită brutal/ din somnul raţiunii/ de nişte împuşcături/ la colţ de stradă”.

Relația tacită dintre tată și fiu, indiferent că este vorba despre autor-fiu și tatăl său ori autor-tată și fiul acestuia, poartă amprentă personală. Seria de trei poeme ,,Fiule” este o confesiune emoționantă despre apropierea a două suflete singure, neînțelese, care au în comun ,,iarba verde de acasă”, acea moștenire a generațiilor anterioare pe care au obligația de a o duce mai departe, indiferent de obstacolele vieții – fiule/ mă mir cum ai putut creşte aşa frumos/ din osul meu cel mai amar-/ tu care duhneşti ca şi mine/ a singurătate şi moarte/”(Fiule 2); ,, Dai şi tu pe la mine o dată pe an/ să mă anunţi că iarba verde de-acasă/ încă trăieşte sub neaua de mai an/ sau poate/ spui tu/ chiar a murit/ şi a înviat ca o muiere parşivă/ care şi-n somn se plimbă cu altul de mână/ învie şi nu anunţă pe nimeni-/ mai întâi pe pieptul părinţilor/ mai apoi prin scorburi fosforescente/ pe marginea cărărilor…” (Fiule 3)

,,Eboşe/ bruioane”, un discurs narativ liric dedicat tatălui, întregește tabloul – model patern. Amintirea celui ce-a ,, fost un luptător de duzină/ îmbrăcat în pielea durerii/ scriitor de răvaşe de dragoste/cititor de cărţi/ băutor vajnic de absint/ iubitor de carne tânără/ bocitor pe morminte străvechi/…” rămâne sfântă în mintea fiului reîntors, plecat doar,,până la sfârșitul vieții”. Emoționantă este scena în care își dă seama de schimbare și de faptul că sfârșitul tatălui său este aproape – ,, şi-a aprins ţigara/ a tras adânc fumul în piept/ timp în care mă tot fixa/ ca şi cum i-ar fi fost greu/ să-mi spună adio/ apoi s-a strecurat la loc oftând/ adică prin vârful degetelor mele/ prin fisura crispată a buzelor -/prin colţul ochilor/ care fără niciun motiv serios/ au simţit nevoia să plângă”.

Unele idei recurente reprezintă structura de bază a acestui ansamblu de noeme filosofice care îmbracă haina realității, o adaptare modernă a homo faber care-și construiește singur uneltele necesare pentru a reda sentimente, trăiri, într-o manieră originală, specifică omului obișnuit să-și petreacă multă vreme în bibliotecă, delectându-se cu scrierile lui Freud, Nietzsche, Schopenhauer. Darie Lăzărescu este adeptul unui nihilism activ, independent de structurile obișnuite practicate în lirica actuală.

Volumul de versuri ,,colivie pentru licurici și greieri”, publicat la Editura Vocativ, 2015, este un laborator în care descoperi elemente noi despre universul liric, un construct livresc socio-emoțional, filosofic, gnomic, un concept rafinat despre viața fără de moarte, așa cum reiese din poezia ,,Blague”, în care Darie Lăzărescu ia în serios nemurirea – poezia: ,, Doamnă/ poezia nu e/ o trusă de machiaj-/ nu îţi adânceşte privirea/ nu te face mai suplă/ nu scade trei numere/ la pantof-/ însă îţi poate amâna/ dispariţia definitivă/ cel puţin deocamdată/ frumoasa mea”.

Lectură plăcută!
Claudia Minela

Leave a comment



Alte scrieri

ebose

Ebose, bruioane 2

În acel timp de care puțini își mai amintesc, nici Petru nu devenise ucenic al lui Asklepios pentru a îngriji…

Curățenia de vară după Bacovia

Am făcut curat după Bacovia- ploile putrede/ toamnele nesfârșite/ scânteile galbene/ voievozii în straie violete/ iubitele tuberculoase/ doamne, câtă mizerie…

si tocmai incepuse secolul XX…

… şi tocmai începuse secolul XX, plecam/ eram copil/ nu-mi cunoşteam părinţii/ dar nici nu le duceam dorul/ ah cheiurile…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei