cum să-ți declari dragostea pe fundalul ferestrelor unde lumina se stinge
înainte de vreme/ vai cum să-ți mărturisești dragostea pe fondul sonor
al vâjâitului apei în vasele de toaletă? și cum să ajungi nemuritor
în literatura romantică a zilelor noastre/ sub balconul de unde
ți se scuipă coji de semințe în cap? lângă ușa închisă cu cifrul infernului?
pe culoarul unde s-a sinucis de curând un bătrân artist plastic
mâhnit că nu izbutise să-și vândă
nici măcar un bulgăre de fericire?
să-ți irosești tinerețea printre straturi de ceapă/ călcând orbește tufele de brumărele
sub privirile lui madam zambilă de la parter/ să-ți aprinzi țigară de la țigară/
cum e doamne rânduiala asta strâmbă să dau bună seara tranzistoarelor
cutiilor goale de conserve sticlelor goale de stolicinaia
mârâit de câinii vigilenți/ fluierat de agentul de ordine?
cum doamne să-mi declar iubirea față de aproapele de tine
care ești tot mai departe/ în vreme ce eu îmbătrânesc
escaladând gardurile de sârmă ghimpată?
doamne al pubelelor/ al ploilor putrede/
al mirosului de tocană sleită/
al somnului nostru de veci