De cele mai multe ori pleci de la nimic –
pagina-ntâi pustie
ca deșertul Atacama/
niciun zbor de condor sau de
pasăre Roc/ pe pagina a doua
un măr sălbatic crescut
la marginea marginii lumii/
întorci rapid foaia care foșnește
metalic ca lama unei ghilotine-
o femeie de prin anii `30
cu ochii ei incredibili de lapis-lazuli/
și doamne restul cărții
în care credeai
e negru negru negru
ca ultima rochie
a mamei