Sa fim tot mai atenţi (blague)

Să fim tot mai atenţi (blague)
la ultima clipă-
cum va fi fiind ea:
frumoasă ca fata vecinului?
ondulată ca sexul
bătrânei de la parter?
criminală ca prima
noapte de dragoste?
poate vom și visa/
poate vom fi mai buimaci
ca dumnezeu la facerea lumii
ştim doar atât: în vis
nu plouă şi nu bate vântul
iar paradisul e gata-copii
deşi peste tot mai vezi
plăcuţe reflectorizante
de avertizare:
ATENŢIE! CAD PIETRE!
hai că v-a plăcut
scenariul ăsta horror

E noapte

Încerc senzații noi, necunoscute… Peste gardul meu, în curtea vecină, urmașii securistului petrec. E vremea lor. Sunt angrosiști de cereale. Au 7 mașini, pușcă de vânătoare, șalupă. Au prieteni care râd țigănește și cântă/ Pe la spate, pe la spate/ Așa vor fetele toate….

Câinii mei urlă a pustiu, motanii s-au ascuns prin bălării… Încerc senzații noi, am sentimentul că am trăit degeaba… Cum e, prieteni, să te speli pe cap cu șampon de câine?

Blaque

Parcă ştie cineva
ce caută mâna ta
înspre mine –
în loc să mângâie steaua
căzută mai ieri
în ierburi
degetul tău de aur
scormoneşte în ţărâna
zilei de mâine
dintr-acolo
încă vin zgomotele
unei bătălii pierdute
ca finalul
unui chef de pomină
cu băutură şi pumni
împărţiţi fără milă
pe marginea gropii
lui Ouatu

Sindromul picioarelor nelinistite – fragment

In asemenea momente, navaleau peste mine toate nelinistile, toate spaimele din lume (Angst! Angste! a tipat isterizat Tulcinski, cand i-am marturisit ca nu stiu ce am – spaime, nelinisti, Angst und Sorge. El, care scapase ca prin urechile acului de lagarele nemtesti, fusese ridicat intr-o noapte a lui 1949 de rusi si trimis undeva in Siberia, „deportat ca Dostoievski”, de unde se intorsese, nu se stie prin ce minune, cativa ani mai tarziu. Imbatranise, dar, exceptand curbura spatelui si dantura distrusa, ramasese acelasi, amabil si delicat in relatiile cu locuitorii Ordinului. Am fost surprins sa constat ca in pasareasca sa germana virand spre idis, revenea obsedant cuvantul Angst.Parea a fi uitat definitiv acel miez de noapte cand in fata casei se oprise un GAZ militar din care coborasera cativa civili calcand florile mamei tale, inaintand, siguri pe ei, catre usa evreului.

-Te imbraci, iti pui in bagaj lucruri personale si mergi cu noi, dictase unul rapid, rostind vorbele ca si cum atunci ar fi descoperit ca exista. Astfel incat dentistul, buimac, nu percepuse decat un monstruos aciurigioi.

-Ordin! adaugase un altul, stergandu-si nervos picioarele pe iarba frumos adormita.

ORDIN a fost cuvantul pe care l-am auzit toti; ne treziseram la zgomotul motorului, era vara si cald, licuricii se izbeau de geamuri ca niste meteoriti minusculi. GAZ-ul torcea iritat, tulburand efluviile de miresme. Indivizii impinsesera in masina un Tulcinski speriat si transpirand abundent; demarasera in tromba, tot asa cum venisera. Am avut atunci senzatia ca intunericul tandru batand in vioriu se rupsese in doua. Am vazut clar in urma lor un culoar urat mirositor, putind a ulei ars si sudoare, intinzandu-se pana in strada. Apoi s-a lasat o tacere grea, sparta doar de vocea nefiresc de calma a lui Aron:

-Nimeni nu stie cand incepe si cand se termina viata asta a noastra. Insa eu stiu… Apoi a intrat in casa dupa maica-sa si multa vreme la ei a ars becul chior, raspandind o lumina palpainda, ca la priveghiul unui mort.

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.