Blague 6

Vă amintiţi? sâmbăta care
putea să lipsească
din calendar/ sâmbăta
care nu foloseşte la nimic/
adâncă precum fântâna
din Vaucluse/
frumoasă şi goală
ca un nor cumulus/
galbenă
ca un lan de rapiţă
în care se pozează
toate femeile
cu sex evanescent/
sinucigaşi aruncându-se
în gol de la parter/
poeţi consumându-şi
drojdia de pe fundul
vieţii cu privirea sticloasă

şi dragostea noastră
pe butuci-
ar putea să lipsească.
să se ducă dracului
pe apa Sâmbetei

Feisbucu’ e plin de nebuni…

Cei mai mulţi sunt nebuni frumoşi, au umor, fără ei am căsca de plictiseală. Ţăcăniţi de toate dimensiunile, vârstele şi categoriile.

Femeile umplu spaţiul virtual cu şerpuiri virtuale: dacă te iei după ele, te poţi pierde într-un spaţiu semănând teribil cu o gaură neagă. Photoshopurile lucrează din greu: se şterg riduri, se dau jos kilograme, lumina cade blândă estompând dezastrul lăsat de ani.

Fiecare încearcă să ascundă ceva, in my secret life, nu-i aşa? – fiecare lasă dracu’ în urmă un trecut anost, lipsit de culoare. Rareori am văzut doamne care să se afişeze alături de mangafaua de acasă, doar dacă nefericitul nu seamănă cel puţin cu Poptamas. Fetele se pupă la greu cu fârţângăi tatuaţi, doamnele serioase(?) îl pozează pe nefericit doar din spate, să nu i se vadă chelia avansată şi burta revărsată. Alteori, mai vezi câte una cu pălmuţa ei dolofană cu degete încărcate de inelele unei căsnicii prelungite dincolo de limita decenţei – deci cu lăboiul ăla dezgustător aşezat posesiv pe genunchiul osânditului.

Şi n-am înţeles de ce fiecare îşi postează pozele progeniturilor, viitoare staruri, ori cel mult vipuri de club, să fie ceva acolo care să iasă din monotonia zilelor noastre. Declar că nu mă interesează rahatul proaspăt al altora, eu fiind deja sătul de scutece, biberoane şi alte accesorii de genul acesta.

Când nu se afişează cu nemernicii ăia mici, musai să poarte în braţe un căţel. O pisică. Un hamster. Un purcel. Ceva care să ne înduioşeze. Mărturisesc: cu ochii în lacrimi, trec în fugă peste menajerie; îmi holbez ochii pe bucile cuiva care, din păcate, se află la mare distanţă de noaptea sentimentelor mele…

M-a năucit solicitarea unei doamne: “căutăm rochiţă de banchet, clasa a IV-a… Idei? Cineva?” Nu, doamnă, nu am rochiţe de banchet, clasa a IV-a…

Bărbaţii se întrec în poante, bancuri slabe, comentarii mai mult sau mai puţin decente. Mie îmi plac, le dau şi eu mai departe. Un tip îşi postează farfuriile cu mâncare, altul peştii uriaşi pe care n-o să-i prindă niciodată. Cineva face, într-un stil personal, reclama unei piese de teatru (sper să nu se supere pe mine că îl citez exact):

“Piesa este interesantă, aveți ce vedea: replici scîrboase, actori mulți pe scenă (fo doi), publicul este în extaz cam 10 minute după care părăsește sala în delir, așa că aveți mai multe locuri libere la dispoziție. Se folosesc toate expresiile vulgare din Ferentari, actorii sînt ușor matoi, iar eroina principală termină piesa în curu’ gol.” Şi mai departe: “Dacă nu mă credeți, veniți Duminică să vedeți, o să fiu și io acolo pentru că i-am promis actriței că o s-o mîngîi pă țîțe la final și ea este nerăbdătoare. PS 2 Vă rog să distribuiți dracului porcăria asta, că am promisă o reducere dacă reușesc să mai prostesc fo doi-trei fraieri să vină.”

Aşadar, mergem la teatru. Dacă nu cumva suntem în plină desfăşurare a dramei…

Am cunoscut câţiva din prietenii mei… în carne şi oase. Iată adevărul: femeile erau mult mai tinere şi mai frumoase. Pe câteva le-am strâns la piept, simţind pe sufletul meu o dulce apăsare… Bărbaţii arătau… vai de mama lor!

Închei într-un ton optimist, citând o întrebare care poate revoluţiona gândirea lumii: “ Ştie cineva: are Nelu Ploieşteanu amantă?

Pe data viitoare…

Poftiti la Darie Lazarescu ot Braila! – Florin Toma

Starea Domnului LĂZĂRESCU. La Spitalul de Plăceri Nervoase.

Imaginea alegorică pe care mi-o inspiră Darie Lăzărescu – acest poet prea-mâhnit şi prea-nemulţumit de prea-puţinul ce-i este dat, în general, gânditorului suferind (în afară, fireşte, de para-logica lipicioasă a versurilor sale şi de instrumentarul specific trubadurului!) – este cea a Căuzaşului împuşcat de un glonţ din rubin (ce se găsesc de vânzare, slavă Domnului, la fiecare colţ de stradă!). Glonţul de diamant al disperării fără boemă.

O disperare frumoasă, trupeşă, în putere, nebolită, fără defect, salubră, plesnind de sănătate, cu toţi dinţii în gură şi analizele la zi, făcute la circa medicală. De partea cealaltă, Căuzaşul este Maestrul testabil şi incontestabil al cauzelor pierdute. Închipuitorul de fulminante căderi neantice (şi ne-antice, adică moderne!). Proprietarul cu acte-n regulă al marilor deraieri izbândite. Artizanul dibaci al virajelor nereuşite. Îmblânzitorul tenace şi viclean al eşecurilor nobile, dar veninoase. Mehenghiul mitocoselilor definitiv eşuate. Sau, dacă vreţi, heruvimul sârguincios al angoaselor îngrăşate bine.

Darie a ascultat sfatul medicului său descurajant şi a înţeles ighemoniconul. Cum că trebuie musai să urmeze o cură de zen liric (cu capul şi cu penelul, căci tablourile sale măiestrite coboară direct din tăriile aceloraşi ţinuturi de basm ale geografiei sale angstioase!), cu scopul de a-şi ţine apelpiseala vie şi exasperarea cât mai sănătoasă. Ceea ce şi face (că altuia nu-i place, asta-i altă gâscă-n altă traistă!). Oricum, pare o terapie mult mai eficientă decât amfetamina luată pe stomacul gol sau decât tratamentul halucinatoriu (cu pastile de „zauberberg”!), dintr-un stabiliment cu specific de tratare a ambâţului grefat pe ideea fixă.

Poezia sa e o continuă peregrinare printre nenumăratele cadavre existenţiale, a căror singură utilitate este aceea de a ajuta la întreţinerea deznădejdii. E ca un peisaj după bătălie (de fapt, ca să fim sinceri, bătălie după bătălie!), printre care, El, Poetul, Denunţătorul de suferinţă, se mişcă natural şi dezinvolt, aplecându-se, când şi când, spre a controla putrefacţia exemplelor. Rateurile sale de weltanschauung, parapoanele sale, scârbele sale, lehămiselile sale, pricinuirile sale, sastiselile sale – sunt tot atâtea chipuri ale unor obsesii reuşite în uzina duduind de versabilitate a Poeziei sale.

Da, măcar ele, temele (şi temerile, normal, ce credeaţi?!), să fie victorioase! Cum ar fi, de exemplu: femeia cu sexul ei simandicos şi cumsecade, carnavalul eroto-grotesc din salonul fantasmelor personale (unde se aruncă „petarde în balcon la tanti Elvira”!!), imaginea blurată de emoţie a Tatălui idolatrizat cuviincios (ici-colo, mai apare şi câte o litanie prudent-evlavioasă către Celălalt Tată!), apoi învăţături pentru minte, inimă şi tevatură către Fiii săi, urmate de indefiniţii trans-lucide ale Poeziei (văzută, de pildă, ca o My Fair Lady de Dachau, care vinde imortele!) ori testimoniale nevricoase despre durere, fiinţare şi greu.

Dacă ni s-ar interna toţi poeţii în Spitalul de Plăceri Nervoase (pe care mi l-am imaginat eu!), cred că Darie Lăzărescu ar intra în prima serie. Acolo îl aşteaptă glonţul său din rubin. Care, la fel ca şi în parabola „În faţa Legii”, a lui Franz Kafka, îi este destinat doar lui.

Alte scrieri

Blague

Plâng poeții de se cutremură carnea pe ei. Nu le-a murit nimeni din cei dragi, nici măcar câinele de companie.…
Citește mai mult 
n-am-sa-mai-scriu

N-am să mai scriu despre tine

N-am să mai scriu despre tine. Nici în somn, nici în miezul de zi. Ar fi ca și cum aș…
Citește mai mult 

Astăzi nu s-a născut nimeni

(platou) Rubrica de la nașteri-decese e goală, vai! Minutarele ceasurilor au încremenit- stop-cadru! tăiați! tăiați!- prea multă mișcare în plan…
Citește mai mult 

Semnal. Ora 12, fix

Am primit bucățelele tale de suflet, îmi scrie ea, mă declar mai fericită decât în singura noastră noapte de dragoste.…
Citește mai mult 
semnal-de-seara

Semnal de seară

Ar trebui să nu ne mirăm: mirosul de mere coapte şi scorţişoară e în stare să descuie blând centura de…
Citește mai mult 
imi-propusesem-sa-mi-revin

Îmi propusesem să-mi revin… Nu se poate…

Îmi propusesem să-mi revin… Nu se poate… Cineva mi-a șters postarea. Îl (îi) anunț că o voi posta la nesfârșit…
Citește mai mult 

A pleca din poezie

A pleca din poezie în altă direcţie e ca şi cum te-ai trezi într-un oraş străin, undeva prin Volta Superioară…
Citește mai mult 
micul-zeu-al-ploii

Micul Zeu al Ploii

Uneori când te simțeai părăsit/ uitat de toți sfinții/ desenai pe nisip cu degetul chipul Micului-Zeu-Hermafrodit-al-Ploii/ un fel de femeie…
Citește mai mult 
quotidian

Quotidian

În septembrie se dă liber la nunți. Defilăm în limuzinele noastre albe, prelungi ca niște sicrie regale. Împărțim mărunțiș cerșetorilor…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei