Poze cu Dumnezeu – Raluca SOFIAN OLTEANU

Există poeţi care iubesc / urăsc clipa… Într-atât încât o conjură prin vers cadenţat sau aritmic, să treacă, peste tulbure apă, dinspre malul unui gând răscolit de faptă, înspre instantanee-oază, de peliculă cinematografică. O surprind şi o adapă. Există însă şi suflete care, ghicind probabil că la un moment dat, nu mai e vorba de-a trăirii simplă splendoare, ci de intensă devastare, aleg să construiască, abil, capcane. Ei sunt colecţionarii de vise, de senzaţii, de intime tropare. Privesc apoi dintr-un colt umbrit, amestecul inedit, cu nostalgie şi-un soi de sine dedublare, în timp ce deschid poarta spre a le lăsa în derivă să zboare, prin cameră, minte şi ochiuri de carte.

După debutul târziu (nu şi tardiv) cu „O iarbă călcată pe nervi”, Darie Lăzărescu revine, sub umbrela editurii Vocativ, cu volumul intitulat sugestiv „Colivie pentru licurici şi greieri. O carte de-o francheţe şi pe alocuri (clar)viziune apăsătoare. Nu e, după cum poate te-ai fi aşteptat, panorama unor arderi anterioare, colorate strident şi suprarealist cosmetizate, nu e un jurnal cu simţ de răspundere şi la zi administrat, nu e o carte pledoarie şi nici una gen atotştiutor sfat. E pur şi simplu cartea unui singur anotimp. Pândit evident de resuscitări emoţionale, de fremătări ce imita, de-un buchet de angoase, de parodii subliminale, de pamflet sub acoperire şi uneori parabole. Ele devin realiste barometre de stare şi populează imprevizibil, în timp, construita colivie care, cine ştie cum, prin care sursă, ajunge să-ţi vină mănuşă; „în anii ploioşi, în dimineţile cu brume şi ceţuri/ în serile târzii când nimeni nu-ţi mai bate la uşă”. Când alfabetul nefericirii a ajuns deja la litera O- octombrie, octopus, origami, orgasm… şi lui Osiris, răvaşe oranj.

Redusă prin absurd la metrica unui singur vers, e o carte despre „a doua zi după tinereţe”. Despre momentul când poate constaţi mirat că felul tău de-a fi s-a schimbat. Că sticla colorată prin care ai ales să priveşti lumea, s-a matifiat într-atât încât îţi tulbură inima. Când dai frâu liber unui sine vrăjit, deşi n-ar vrea, mai abitir de „cadenţa ploilor peste târgurile de provincie, salvele de tun la morminte sau tăcerea încremenită a femeii părăsite”. Când devii Max, cel pe care „l-au internat ai lui la azil pe motiv că nu mai ştia să deosebească viaţa de moarte”, când te transformi în „piatra cubică pe care îngerul calcă în necunoştiinţă de cauză”, când intri în clubul (fără matcă) a „făpturilor pelagice cu ochi telescopici fosforescenţi, gata în orice moment să dea în plâns, fără vreun motiv serios.

Colivia lui L.Z. e fără îndoială şi-o carte album, cu o putere imagistică şi epitete cromatice, ce amintesc de atuurile sale consacrate în panoplia simezelor plastice. Subscriu de altfel ideii subliniate de Cindrel Lupe-Montpellier, undeva pe coperta primului volum, conform căruia poezia aceasta pare scrisă cu un creion de desen. Cu precizarea poate că înafara câtorva schiţe, stările sunt potenţate de chiar puternice, pline, aspru trasate tuşe de culoare. Nu există nicăieri impresia voalata ci, avidă certitudine în pantă. Pentru autor pare o a doua natură, un substrat sub epidermă infiltrat, (şi e firesc să fie aşa) lejeritatea prin care a ales, a încadra via tempera, prin vers (instrument diabolic inventat de măsurat), temperatura viselor. Fie ele nefericite sau caste, pentru că nu-i aşa „poezia nu e o trusă de machiaj, nu-ţi adânceşte privirea”. Nu e făcută sa te flateze sprinţar.

Privit astfel momentul alfa al acestui volum e unul despre despărţire, pentru că „o noapte perfectă ar trebui să înceapă cu despărţirea de roşu, culoarea nebunilor şi a sinucigaşilor./ Mă lepăd definitiv de macii din lanuri, de unghiile tale incandescente, de sângele tău aheu”. E momentul când ţi-ai dori ca-n paharul tău cu vin negru negru negru, să se prefacă măcar că doarme „o picătură de aur roşu” dar, în fond nu faci decât să multiplici „rezerve de gânduri aseptice”. O dată apăsat butonul de panică, „ziua de azi e un spectacol, cu toate biletele vândute, cu toate uşile închise.

Dacă începi să faci poze cu Dumnezeu, aura îţi devine obsesiv albastră, fie că e vorba de pierderea eului-hologramă, de o umbră în pudriera veche de argint, mirosul albastrelelor sub nebunia de licheni, de cercanele aureole adânci, de lacrimile contrafăcute, de un cercel turcoaz, ce-a fost cândva schimbare de macaz, sau un bastonaş în plus pe retină. Şi nu e fireşte nimeni de vină….Când începi să faci poze cu Dumnezeu, te întrebi în zadar, de ce acum îţi par, fără altar „acele fotografii mucede, ca nişte moaşte de sfinţi ortodocşi, legate cu funde roz / fărâmiţate printre inimoare de turtă dulce, carbonizate.

Când începi să faci poze cu Dumnezeu, infernul cafelei de dimineaţă, astrul contrafăcut, sexul de complezenţă sau al cerşetorului din colţ salut sunt semne că n-ai murit de tot. Sau mai mult, că deşi fără antidot, mai ai şansa de-a sta, ca-n copilărie, în faţa porţii inscripţionate cu Interzisă intrarea şi că tu doar ai visat în fapt, cum e să întorci, cu gândul aiurea, ceasul stricat al altcuiva. Fără arme şi bagaje/ fără mori de vânt şi dulcinee, porţi pe corp mulţime de amprente. Fosforescente.

Alte scrieri

Film de familie

Am ucis, dar acum mi-e bine. Urmăresc filme de familie cu soți care se despart amiabil. Au și o fetiță…
Citește mai mult 
darie-l--gherbaluta

Cu Gabriel Gherbaluta in Heavens

Ieri.. la HEAVENS.. Vreau și eu o porție de conopidă..
Citește mai mult 
in memoriam simon ajarescu

In memoriam Simon Ajarescu

O pagină, atât… Cred că merită citită… In memoriam Simon Ajarescu
Citește mai mult 

O zi care nu mai spune nimic

15 iunie… O zi care nu mai spune nimic… Pe ici, pe colo, câte un oftat. Ni s-a recomandat să…
Citește mai mult 

Am fost furios, am ucis, mi-am revenit, acum sunt bine…

În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși- au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de…
Citește mai mult 

Insomnie

În timp ce mă străduiesc să adorm – prin fereastra mea larg deschisă din cauza caniculei acestui sfârşit de viaţă…
Citește mai mult 
iubirea dintai

Iubirea dintai..

Cine se leapădă de iubirea dintâi, de secunda de nedescris în cuvinte- pentru că nu poate încăpea în cuvânt, nici…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei