Jurnal VII

Va veni desigur şi iarna
şi poeţii vor începe să scrie
despre sufletele lor
încălzite la gura sobei –
despre fantasme şi plopi
pierduţi în zarea tinereţii
va veni totuşi iarna –
sângele meu va ezita ruşinat
de plăcerile lui vinovate
urcând tot mai lent
în recipientul secret
dintre coapsele tale fanate
vai sânii infantei
cât de timid vor îmbătrâni
ca levănţica printre rufe străvechi
ca florile-soarelui în destrămare –
noi
vom amâna sexul sălbatic
până târziu după miezul de noapte
într-o interminabilă
dureroasă ipsaţiune

darie lazarescu - viata romaneasca

Florin Toma – Soarta domnului Lazarescu

Miscellanea – Florin Toma – SOARTA DOMNULUI Lăzărescu

…în Viața Românească, nr.5-6- 2015…

Soarta domnului Lăzărescu. Undeva, într-o ficţiune personală, există un stabiliment, pe care l-am numit Spitalul de Plăceri Nervoase (o să vedeţi mai la vale de ce am amintit acest detaliu!). Darie Lăzărescu este un poet, pictor şi sceptic care, acum, trăieşte la Brăila, dar a peregrinat biografic destul de mult prin această ţară, împins de la spate de loviturile nemiloase ale destinului. Dar, din fiecare loc, şi-a luat nestingherit tainul de mohoreală. În general, poeţii au un pandant epic, o parabolă în care-şi făuresc căuşul de linişte nervoasă (atât de trebuincioase unui poet, în procesul metabolic al revelaţiilor sale!).

Imaginea alegorică pe care mi-o inspiră Darie Lăzărescu – acest vieţaş hiper-sensibil prea-mâhnit, prea-nemărginit în tristeţe şi prea-nemulţumit de prea-puţinul ce-i este dat, în general, gânditorului suferind (în afară, fireşte, de para-logica lipicioasă a versurilor sale şi de instrumentarul specific trubadurului!) – este cea a Căuzaşului împuşcat de un glonţ din rubin (ce se găsesc de vânzare, slavă Domnului, la fiecare colţ de stradă!). Glonţul de diamant al disperării fără leac. O disperare frumoasă, trupeşă, în putere, nebolită, nedefectă, salubră, plesnind de sănătate, cu toţi dinţii în gură şi analizele la zi, făcute la circa medicală. De partea cealaltă, Căuzaşul este Maestrul testabil şi incontestabil al tuturor cauzelor pierdute. Închipuitorul de fulminante căderi neantice (şi ne-antice, adică moderne!). Proprietarul cu acte-n regulă al marilor deraieri izbândite. Artizanul dibaci al virajelor nereuşite. Îmblânzitorul tenace şi viclean al eşecurilor nobile, blazonate, dar veninoase. Mehenghiul mitocoselilor pururi fără izbândă. Sau, dacă vreţi, heruvimul sârguincios al angoaselor puse bine la îngrăşat.

Recentul său volum de versuri, Colivie pentru licurici şi greieri, apărut la Editura Vocativ, sprijină cu asupra de măsură observaţia critică constructivă (sic!) că poetul a ascultat negreşit sfatul medicului său descurajant şi a înţeles – dar, mai ales, aplicat întocmai – ighemoniconul. Cum că e musai să urmeze o cură de zen liric (cu capul şi cu penelul, căci tablourile sale măiestrite coboară direct din tăriile aceloraşi ţinuturi de basm ale geografiei sale angstioase!), cu scopul de a-şi ţine apelpiseala vie şi exasperarea cât mai sănătoasă. Ceea ce şi face (că altuia nu-i place, asta-i altă gâscă-n altă traistă!). Oricum, pare o terapie mult mai eficientă decât xanaxul luat dimineaţa pe stomacul gol sau decât tratamentul halucinatoriu (cu pastile de „zauberberg”!!), dintr-un aşezământ medical cu specific de tratare a îndârjelii grefate pe ideea fixă, aşezat, de regulă, la aer curat, în marginea unei păduri(!). Poezia sa e o continuă peregrinare printre nenumăratele cadavre existenţiale, a căror singură utilitate este aceea de a ajuta la întreţinerea deznădejdii. La nutrirea anxietăţii. E ca un peisaj după bătălie (de fapt, ca să fim sinceri, bătălie după bătălie!), printre care, el, poetul, Denunţătorul de suferinţă, se mişcă natural şi dezinvolt, aplecându-se, când şi când, spre a controla putrefacţia exemplelor. Rateurile sale ţipătoare de weltanschauung, parapoanele sale, scârbele sale, lehămiselile sale, pricinuirile sale, sastiselile sale – sunt tot atâtea chipuri ale unor obsesii reuşite în uzina duduind de versabilitate a poeziei sale. Da, măcar ele, temele (şi temerile, normal, ce credeaţi?!), să fie victorioase! Cum ar fi, de exemplu: femeia cu sexul ei simandicos şi cumsecade, carnavalul eroto-grotesc din salonul fantasmelor personale (unde se aruncă „petarde în balcon la tanti Elvira”!!), imaginea blurată de emoţie a Tatălui idolatrizat cuviincios (ici-colo, mai apare şi câte o litanie prudent-evlavioasă către Celălalt Tată!), apoi învăţături pentru minte, inimă şi tevatură către Fiii săi, urmate de indefiniţii trans-lucide ale Poeziei (văzută, de pildă, ca o My Fair Lady de Dachau, care vinde imortele!) ori testimoniale nevricoase despre durere, fiinţare şi greu. Dacă ni s-ar interna toţi poeţii în născocitul meu Spital de Plăceri Nervoase, cred că Darie Lăzărescu ar intra în prima serie. Acolo îl aşteaptă glonţul său din rubin. Care, la fel ca şi în parabola „În faţa Legii”, a lui Franz Kafka, îi este destinat doar lui.

http://www.viataromaneasca.eu/articole/30_miscellanea/2161_soarta-domnului-lazarescu.html

De senectute

Dimineaţa ieşeau pe balconul minuscul
şi începeau să numere frunzele muşcatelor/
una două trei-
uite asta a răsărit ieri
şi tu n-ai observat-o/ îmbătrâneşti/
cea dinspre tine e cam palidă
se stinge ca una din fetele
de la spitalul acela fără drum de întoarcere/
o frunză pe moarte ce mare lucru
dar tu nu ţi-ai dat seama/
îmbătrânești-
şi el o privea cum se curbase
peste glastră/ cum scormonea pământul
ca pe o viaţă eşuată
ca pe o carte cu final incandescent/
o şuviţă de păr gălbui/
o venă contorsionată la tâmplă
ca o scânteie electrică/
pe sub balcon treceau toţi oamenii/
toţi câinii suburbiei/
toate maşinăriile infernului
poleite cu aur/ înmuiate în purpura regilor/
cel mai uşor e să ai vise de om sărac –
închide bine balconul-
se face curent

Alte scrieri

Film de familie

Am ucis, dar acum mi-e bine. Urmăresc filme de familie cu soți care se despart amiabil. Au și o fetiță…
Citește mai mult 
darie-l--gherbaluta

Cu Gabriel Gherbaluta in Heavens

Ieri.. la HEAVENS.. Vreau și eu o porție de conopidă..
Citește mai mult 
in memoriam simon ajarescu

In memoriam Simon Ajarescu

O pagină, atât… Cred că merită citită… In memoriam Simon Ajarescu
Citește mai mult 

O zi care nu mai spune nimic

15 iunie… O zi care nu mai spune nimic… Pe ici, pe colo, câte un oftat. Ni s-a recomandat să…
Citește mai mult 

Am fost furios, am ucis, mi-am revenit, acum sunt bine…

În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși- au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de…
Citește mai mult 

Insomnie

În timp ce mă străduiesc să adorm – prin fereastra mea larg deschisă din cauza caniculei acestui sfârşit de viaţă…
Citește mai mult 
iubirea dintai

Iubirea dintai..

Cine se leapădă de iubirea dintâi, de secunda de nedescris în cuvinte- pentru că nu poate încăpea în cuvânt, nici…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei