si tocmai incepuse secolul XX…

… şi tocmai începuse secolul XX, plecam/ eram copil/ nu-mi cunoşteam părinţii/ dar nici nu le duceam dorul/ ah cheiurile acelea putrezite/ în care toată lumea se îmbarca/ ploua cu funingine sepia peste voaletele/ pălăriile invoalte ale doamnelor brunete/ peste uniforma căpitanului/ care va muri ultimul/ să facem cu mâna/ altor domni şi doamne de pe cheu/ care vor mai trăi mulţi ani cu amintirea noastră// am sărit în ultima clipă/ într-o lumină blândă prietenoasă/ ca într-un alt lichid amniotic/ ne despărţeam/ e la nave va/ din visul acesta/ datat 1912/ n-aş vrea să mă mai trezesc vreodată…

Ploua, ne facem treburile, mergem la serviciu

Plouă, ne facem treburile, mergem la serviciu. Cumpărăm o pâine, mai avem pentru o cafea, mai găsim câteva țigări…
În parliament, mârâieli, câteva lătrături, aplauze, comentarii cu nasu-n telefonul performant…
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire, Bâlbâiți, gușați…
Închideți dracu televizorul…Vine ăla micu de la școală, ud și flămând, și nu e gata mâncarea de cartofi… Aia bătrâna trage să moară, ne chinuiește, scârba!…Cârciumile sunt pline; vine ăla beat și o bate pe mama…
Azi nu ne facem lecțiile că plouă…Și-așa, cred că doamna nu vine mâine, are probleme…
Închideți televizorul. Mâine va fi absolut la fel…

A orbi frumos

În întuneric se petrec lucruri incredibile:
sufletul deapănă întâmplările de peste zi/
fata din vis se visează prințesă/
orbul pipăie lumina dintr-o altă viață/
câțiva inși se caută dar nu se găsesc
o/ întunericul mai poate-nflori
o dată și încă o dată
până când cerurile se vor sparge-n ferestre/
până când mirosul
de pământ proaspăt întors
al părului tău în neadormire
îmi va spune pre limba lui
că nu se știe
dacă ni se va mai întâmpla
cândva
să orbim așa de frumos
ca în acest final fericit

Impuscaturi sonore

Împușcături sonore-
castanele căzând pe
parbrize de lux-
toamna e un vânător fanat
cu o crizantemă de mort
la rever-
uite-l cum vâslește prin cețuri/
cum își aprinde pipa
din spumă de mare
(ce n`est pas une pipe)
cum ridică și strânge la piept
pușca- un copil
al nimănui

Atelier

Acum
pictez cu degetul arătător
al sufletului/ cu indexul sufletului
presimt culoarea ce s-a desprins
cea dintâi din bezna ferestrelor tale/
nimeni n-ar putea spune dacă era
albastru ceruleum sau roșu carmin/
verde veronese sau oranj
acum
rătăcesc printre culorile spectrului/
prin noaptea trupului tău
de lucși scânteietori
du-mă de vrei pe malul
râului din copilărie/ râul nașterii mele/
unge-mă cu pământuri galbene/
cu umbră arsă/ cu aur de mreană și
dă-mi mie astăzi pulberea drumului/
praful prin care călcase cândva
Joshua/ pescarul de oameni

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.