Feisbukul mai kitsch ca niciodata

Feisbukul e, astăseară, mai kitsch ca niciodată: Iliescu, Măgureanu, Generalul-cu-piciorul în ghips, pagini la care trebuie să dai like cum că îți plac- cu peisaje, cu îngerași, cu rugăciuni, cu daci, cu femei goale; prieteni de care nu-mi aduc aminte să-i fi invitat vreodată…

Și iar Iliescu, mineri, Mihalache, Băsescu, Udrea, Mânăstire…Ponta, rânjind obraznic, Dragnea ca un șarpe veninos, medici fără frontiere, medici-scriitori, fete, mădăline care își schimbă fotografiile de copertă ca pe chiloți…

Din nou Iliescu, căței, pisici, morții la mineriade, scriitori, scriitoare, prostata și cura fancedosi, cum scăpăm de limbrici în câteva luni, aplicați acum…Mihalache și boala somnului…
Noapte bună…Să visați numai pufoșenii…

(……………………………………)

Un prieten din vestul poetic
mă somează să scriu fără istov/
până la pierderea ultimului ochi
pe care-l mai am/ până la
redescoperirea zăpezii
care m-a născut-
cu mult înainte ca
strigătul tău
de femeie
ronțăită noapte de noapte
sub pătura noastră de campanie
să se preschimbe
într-un fel de ceai
călduț/
servit la pat
cu tradiționala
aspirină-cardio

( ………. )

ar trebui să nu ne mirăm
că mirosul
de mere coapte
şi scorţişoară
e în stare să
descuie blând
centura de castitate
a unei femei oarecare
uite cum
ne bate în geam
cu un deget erect/
cu un ochi fixat
pe amintirile
de familie/
cu mâna
pe butonul de panică
şi uite ce fierbinte
începe să ningă
peste căsuța noastră
din Kikinda

Am invatat sa tac

prin pieţele publice
se mănâncă poezie pe pâine
se pictează cu limba
se cântă lăutăreşte după ureche-
trebuie să mă reduc la tăcere
liniştea e ceaţa cu care mă spăl
iar ceaţa e sărutul umed de curvă-
personal mă abţin din răsputeri
să nu vă zic hai siktir/
mi-am cenzurat
până şi fărâma de dragoste
cu care mă înnobilase cândva
regele meu Artur Degeaba-
rogu-vă ocoliţi-mă la mare distanţă
astupaţi-vă nasul-
pute pământul sub mine
însăşi nipona crizantemă
duhneşte a singurătate ieftină

Jurnal VII

Max îşi aduce aminte/ cum a iubit-o el pe Eleonora/ o copilă /elevă la liceul de fete Domniţa Bălaşa/ a plăcut-o din prima/ în uniforma ei bleumarin de cadetă puberă/ i-a iubit matricola portocalie/ cu fatidicul număr 666/ talia de viespe genele păcătoase/ de nimfetă/ gleznele pururi neliniştite// a dus-o la cinema/ pentru că rula un film cu Bette Davis/ puteai muri şi învia/ de plictiseală/ şi Max a cutezat să-i atingă umărul crud/ sânii incerţi/ cam asta a fost/ apoi i-a suflat cald în ureche/ cum fac bătrânii mieilor abia născuţi/ nişte cuvinte pe care nu-şi amintea unde şi la cine le auzise/ Eli Eli lama sabachtami// i se rupsese filmul/ mahalagii fluierau băteau din picioare/ huo/ apoi s-a aprins o lumină timidă/ ecranul alb semăna perfect/ cu memoria mea de-acum

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.