Despre unul din ochii mintii mele

Scriu ( la persoana I) despre unul din ochii minții mele care se tot deschide obrăznicește, cu tot efortul meu de a-i controla mișcările. Fiecare dintre noi, fără excepție, este posesorul unei multitudini de ochi… O infinitate de globi oculari, negri, verzi, albaștri, căprui – închizându-se, deschizându-se, într-o aparentă adormire, într-o latență înșelătoare. Îmi vin în minte tablourile lui Țuculescu, desfășurări cromatice demente- care ne avertizează că, de fapt, stăm sub obiectiv douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru…
E drept, foarte puțini dintre noi sunt conștienți de asta. Cei mai mulți se plimbă naivi prin pădurea de simboluri care, aparent prietenoase, îi vânează răbdătoare, așteptând clipa (care va veni! va veni!) când se vor repezi la grumazul prăzii…
Unul din ochii minții mele se deschide. Fanta întunecată a pupilei, până adineauri relaxată, se contractă dureros, semnalizând că trupul, carnea noastră, se află în suferință. Pupila mea recepționează semnale necunoscute; bastonașele de pe retină sunt în flăcări.
Eleonora se așează iar pe marginea patului ei; relaxată, își destinde genunchii, lăsând la vedere- o , doamne!- interiorul coapselor cu acea lumină aurie-pârguite care ieri nu a putut trece neobservată de ochiul versat al minții mele. Mă simt fericit că ochiul acesta poate fi singurul care se păstrează tânăr până spre bătrânețe.
Dar mai departe? Se sparie gândul…

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIȘTITE – fragment)

Flash 11 (opium)

Mâhnirea circulă lejer
prin fragilele noastre vase comunicante/
se prelinge perfid dinspre turnul meu de aramă
către fereastra căsuţei tale din turtă dulce/
curge la streaşină odată cu ploile toamnei/
picură chiar şi în paharul meu
cu băutură contrafăcută/
ce folos că zilele se scurtează
plângându-şi de milă/
la ce bun că orele pocnesc
ca nişte păstăi prea coapte/ ascultă cum
în păduri răsună sec împuşcătura
vânătorului singuratic –
totul se scrie prea târziu
într-un pseudokinegetikos/
va trebui să luăm cartea de la capăt/
hârţoaga asta mirosind a sânge albastru/
a chemare de corn englezesc/
tu aşteaptă-mă totuşi
chiar dacă ţi-am spus uneori
că amorul e doar un zeu umed
cu răspundere limitată

Parcul sepia al monumentelor istorice

Hai să ne vedem măcar în viaţa asta –
noi cei născuţi pe la apus de soare –
să povestim lăcrimând despre iubirile noastre
acum gospodine grase şi cuminţi
ca nişte vaci blânde/
despre părinţii duşi şi neamurile noastre abjecte/
să recompunem de vrei drumul stelei
care se face că nu ne mai cunoaşte
poetul se odihnea pe banca lui preferată
din parcul sepia al monumentelor istorice
spărgea seminţe/ se vedea
că încă îşi caută prin pubelele municipale
versul pierdut într-un moment istoric
de sărăcie lucie –
m-a privit cu frumoşii lui ochi exoftalmici
a căutat îndelung prin raniţa militară
străpunsă de gloanţe sfâşiată de explozii oculte
a scos bastonul de mareşal al poeziei
mi l-a întins absent absent
apoi s-a întors să mângâie
un câine vagabond
care îi cerşea insistent de mâncare
îmi aduc aminte perfect –
era spre seară şi pentru vecie

Alte scrieri

Insomnie

În timp ce mă străduiesc să adorm – prin fereastra mea larg deschisă din cauza caniculei acestui sfârşit de viaţă…
Citește mai mult 
iubirea dintai

Iubirea dintai..

Cine se leapădă de iubirea dintâi, de secunda de nedescris în cuvinte- pentru că nu poate încăpea în cuvânt, nici…
Citește mai mult 
frumoasa mai e poezia

Frumoasă mai e poezia pe care n-o scrii!

Stai la masa de scris și ea nu mai vine. Bei un alcool anonim cu un amic anonim și ea…
Citește mai mult 
si mai poftesc

… si mai poftesc

..și mai poftesc să-mi aduceți hainele mele de-acasă/ toate/ și costumul meu cel mai negru/ pentru că în somn m-am…
Citește mai mult 
pe via dante

Pe Via Dante

Nu era pace pe Via Dante/ maestrul Virgil își zornăia prin buzunare mărunțișul primit drept răsplată pentru serviciul de ghid/…
Citește mai mult 
spre seara - pentru vecie

Spre seară și pentru vecie

Când se face seară și pentru vecie nimeni nu-și mai croiește planuri de viitor. Doar poeții uitați ai veacului trecut…
Citește mai mult 
istorii

Istorii

Iubito, de-o fi să ne pierdem mințile din motiv de alcooluri sau de dragoste în exces, să coborâm, draga mea,…
Citește mai mult 
dintii de lapte

Dintii de lapte

Acum bătrân- încă mă mai gândesc la dinții mei de lapte, dacă mai păstrează ei amintirea sânului mamei. Dacă mai…
Citește mai mult 
drumul catre casa

Drumul către casă

Și după ce după ce nu după ce tu n-ai să mai fii dulcineea mea din toboso, voi respira în…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei