Ziua cand ne pregateam sa murim

Se făcuse o liniște de se auzeau
lăcustele cum rod ultima frunză a verii. de atâta liniște
mă dureau timpanele. îmi spunea mama- sparge și tu
niște lemne mișcă-te prin curte ajut-o pe soră-ta
la lecții. taică-tău nu are decât patru clase. eu nici atât.
era ziua când ne pregăteam să murim. ziua când
ne lipsea cuvântul dintâi al cuiva. mai presus de noi.
ni se terminaseră toți anii de școală. toate țigările
fumate pe ascuns. toate femeile acelea superbe
din tabloide. nu te du unde toți ne mutăm
de ni se amestecă viețile și glasurile
încât nu se mai vede om cu om. pământ cu pământ.
nu simți? aerul fierbinte de parcă se deschid cerurile.
aerul prin care încă vâslim. aerul care nu este
fără sfârșit. lumina care parcă se închide. definitiv.
într-o colivie cu licurici și greieri. din care
n-ai să mai poți ieși.
n-ai să mai poți ieși.

Si azi ma mir..

Şi azi mă mir
că ora mea întunecată
iubea secunda trupului tău
pierdut în albăstrimea
câmpului de cicoare/
ah, paharul meu cu vin
negru – negru
trăgea cu ochiul
la băutura ta nepământească
unde se prefăcea că doarme
o picătură de aur
din coroana ultimului rege
etrusc
eu vorbeam pre limba
mamei mele Umbria Minor/
tu în graiul elfilor străzii-
tu în galbenă-nflorire/
eu – în răzgândire şi-n amintire…

Citesc o carte din mers..

vorbe vorbe vorbe –
uneori dau pur si simplu în gropi
dar în general plutesc pe deasupra
rigolelor pestilenţiale/
percep deocamdată zgomote de ţeste zdrobite –
merele plonjând în marea de iarbă indiană/
cad capetele inocenţilor/
frumoasele gâturi ale îndrăgostiţilor
se înroşesc de exotice emoţii/
prind din zbor ultimele lor cuvinte
înainte de moarte/
ceva semănând a rugăciune
alteori a înjurătură groasă-
depinde draga mea dragă
depinde în ce limbă te desparţi
de autodafe-ul ultimei nopţi de iubire
trec biciclete-nflorate – o nebunie-
pe lângă cei trişti urâţi şi proşti/
miroase ameţitor a livre de poche
a croque-monsieur
a târfe ieftine din Place Pigalle
sângele castanilor bubuie
precum sirena acestui prim cargobot
ancorat pe unul din cheiurile dâmboviţene

Purcelusi, pesti de sticla, balerine

Purceluşi peşti de sticlă balerine
are în vitrină
mama avocatei de peste drum/
o viaţă de om plus fiica susţinută
de un arab şi calul El-Zorab-
acum suntem firmă pe firmament
am vopsit casa în galben de rapiţă
l-am izolat pe bunicul cu Alzheimer
în cea mai depărtată galaxie
să nu mai găsească
drumul înapoi/
am împodobit pereţii
cu poze din primul proces de divorţ
câştigat/ am legat câinele Cerber şi
ne-am cumpărat o pisică de Angora
care din păcate se umple
de electricitate când plouă
la Cornul Caprei-
şi uite cum soarta ne-mpinge-nainte
chiar dacă mai ieri ne dezbrăcam
cu perdelele date în lături
spre bucuria pensionarului de vis-a-vis/
uite şi dragostea cea mare cu chipul
vecinului decedat
acum o săptămână şi ceva.

Camera mea, mare cat un hangar

Fără-ndoială camera mea
mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri iubiri agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină
care şi-acum plânge pe un perete
cu lacrimi de var fumuriu –
camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrând ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase/
de câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă/
măcar lasă un semn
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.