Un pian şi un tip/
mai mulţi tipi cu bonete caucaziene.
un saxofon ca un şarpe îmblânzit.
o trompetă în flăcări
ca trâmbiţa zeului
anunţând sfârşitul.
un mic teatru antic
într-o fundătură cu trepte
de un albastru electric.
un pahar/ mai multe pahare/
scrumiera/ ţigara arzând singură/
viaţa noastră consumată
şi în seara asta de pomină.
târziul va bate la uşă
(absolut că absolutul nu există
doar femeia dansând
cu fruntea cu părul ei
de un negru nocturn
pe umărul prietenei)
s-ar culca desigur
cu pianistul
cu pianul
cu trompeta
ai să mă uiţi. nu nu.
la dracu- chiar nimic nu se leagă?