Oglinda

Am îmbătrânit rău
strecoară Max printre dinţi
în timp ce se bărbiereşte –
am îmbătrânit şi m-am prostit
vorbesc cu oglinda asta stupidă
bolnavă şi ea de cancer
Eleonora tot împletea împletea
unul pe faţă cele mai multe pe dos
o enormă pânză a Penelopei/
tocmai răsărise un soare ca lămâia/
o fată subţire întindea rufe/
adolescenţii se încuiaseră în baie
iubindu-se cu ultimele tabloide capitaliste/
ziua începea frumos
în toate toaletele publice
am o faţă de înecat –
mai spune Max – de sturion aruncat
după şase luni la gurile Prutului
dar tot m-aş iubi sălbatic
cu Ondine/ aşa pentru ultima oară
femeia Eleonora
urmărea distrată fulgerul briciului/
a spus într-o doară/ e veneţiană/
moştenire de la mama –
când Max a şi trecut lama
peste jugulara lui obosită –
oglinda se înviorase
amurgul cădea rapid
ca o ploaie sângerie de vară…

Ia-ma in brate acum

nu e târziu – deşi m-ai vândut pe doi bani
cuiva în Statele Unite ale Întristării –
ştiu vor exploda alte primăveri bolnave
alte toamne bacoviene/
vor cădea iar şi iar ploi şi zăpezi
care /se ştie – nu păstrează niciodată
urma de fiară. nimic nu rămâne
nicio fărâmă
din viaţa mea ieftină
nici steaua păstorului-
protectoarea cauzelor pierdute-
nu va mai străpunge fereastra
căsuței tale de aramă.
îmbrăţişează-mă acum
până când noaptea
până când cărţile
cu oftatul lor bătrânesc
vor vorbi frumos
pe limba noastră maternă.

Oameni adevarati..

Soldatul împușcă oameni adevărați. oameni care cad în ierburi
adevărate sângerând până la moarte. groparul îngroapă
oameni pe cale să se topească în pământ. în pământul adevărat.
calul mănâncă planta atât de vie încât ea poate țipa de durere. bărbatul
își iubește femeia care suferă ca o plantă.
eu te îmbrățișez precum șarpele casei piatra. precum
cățelul pământului rădăcinile liliacului tânăr. deși îmbătrânesc.
deși nutresc tot mai multă otravă.
eu te iubesc ca soldatul/ ca groparul/
ca glonțul soldatului tras pe neașteptate
către lumea care niciodată
nu va mai fi la fel
cum a fost
înainte de nașterea noastră.

Alte scrieri

Insomnie

În timp ce mă străduiesc să adorm – prin fereastra mea larg deschisă din cauza caniculei acestui sfârşit de viaţă…
Citește mai mult 
iubirea dintai

Iubirea dintai..

Cine se leapădă de iubirea dintâi, de secunda de nedescris în cuvinte- pentru că nu poate încăpea în cuvânt, nici…
Citește mai mult 
frumoasa mai e poezia

Frumoasă mai e poezia pe care n-o scrii!

Stai la masa de scris și ea nu mai vine. Bei un alcool anonim cu un amic anonim și ea…
Citește mai mult 
si mai poftesc

… si mai poftesc

..și mai poftesc să-mi aduceți hainele mele de-acasă/ toate/ și costumul meu cel mai negru/ pentru că în somn m-am…
Citește mai mult 
pe via dante

Pe Via Dante

Nu era pace pe Via Dante/ maestrul Virgil își zornăia prin buzunare mărunțișul primit drept răsplată pentru serviciul de ghid/…
Citește mai mult 
spre seara - pentru vecie

Spre seară și pentru vecie

Când se face seară și pentru vecie nimeni nu-și mai croiește planuri de viitor. Doar poeții uitați ai veacului trecut…
Citește mai mult 
istorii

Istorii

Iubito, de-o fi să ne pierdem mințile din motiv de alcooluri sau de dragoste în exces, să coborâm, draga mea,…
Citește mai mult 
dintii de lapte

Dintii de lapte

Acum bătrân- încă mă mai gândesc la dinții mei de lapte, dacă mai păstrează ei amintirea sânului mamei. Dacă mai…
Citește mai mult 
drumul catre casa

Drumul către casă

Și după ce după ce nu după ce tu n-ai să mai fii dulcineea mea din toboso, voi respira în…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei