Flash 4

Draga iubita frumoasa
mea curtezană/ care-mi trimiţi
bezele roşcate pe câmpia mea înzăpezită
însămânţată cu rapiţă/
săruturi împleticite ca urmele de vulpe
în căutarea hârciogilor verii/
dulcea mea înaripată
cu sâni sintetici –
drumul tău către glorie
se poate curma într-un sat
fără apă şi canalizare
cu prunci soioşi şi bocitoare harnice/
o drumul aurit al mediocrităţii
pe care în copilărie
mergeam ţinându-ne de mână
învârtind un cerc de foc
care astăzi încă se roteşte
pe cerul stelei Mira Ceti
de unde alte şi alte fete fierbinţi
flutură batistele lor cu monogramă

Ultraviolet

Tristă cam prea tristă –
spunea bătrâna franţuzită
întorcându-mi biografia
când pe dos când pe faţă –
fără rost viaţa ta/
banală şi în general
fără vedere la mare
*
Adormise apoi sau murise/
tot una – cu ţigaretul de chihlimbar
clipind stins
între degetele-i de fildeş vechi –
estimp se întunecase rapid
şi eu patinam pe gheaţa opacă a nopţii/
umbrele mii navigau pe trotuare/
picioare mii deplasându-se grăbit
pe banda infernului
pe sub balcoanele ca nişte corăbii-
teribile armade pluteau
către un viitor luminos
*
E doar un antract
o pauză de cafea
o cezură însângerată
viaţa asta a ta-
dar ţie – mi-a spus Estera/
evreica perfectă/ – frumos
frumos îti mai cântă inima –
cel puţin deocamdată

Erau ploi calde… (sindrom..)

Erau ploi calde care, uneori, abia reușeau să umezească țărâna.
Mirosul de praf adăugat celui dulce-crud-amar de brusture era ca mirosul cărnii de om bătrân.
Ședeam strânși unul în altul, formam un singur corp. Eu îmbrățișând umărul băiețesc al lui Eleni;
Homer, ghemuit cu capul între genunchi, cu pletele blonde, feminine, tresărind de frică între două suspine. Electra, privind către Aron. Aron, cu pistruii dilatați și părul în flăcări. Eu, spunând povești despre viața mea; despre mânăstirea minoriților care mă adăpostise un timp, nedeterminat în amintirea mea. Despre padre Pelagiu și otrăvurile lui…
– Tună și fulgeră la cornul caprei, spuneam. E bine, e frumos. Ar trebui să ieșim să ne uităm.
Dinspre groapă vin în fugă, șiroind de apă, fetele lui Traian Nabardac: Oaia, Fâsca, Florica.
Toate trei sunt negre și parcă strânse de nas.
Oaia e înaltă, slabă, are gura pungă și ochi de țigan abia scăpat din pușcărie…
Fâsca e șleampătă, merge împiedicat; mănâncă cu toată gura o felie de pâine cu untură…
Florica e mică, lățoasă; poartă o fustă creață din voal roșu cu flori galbene și albastre. Fusta udă
i s-a lipit de fundul cât pumnul, de picioarele subțiri ca fusele…
Fâsca făcuse din tuburi de cucută pompe cu piston, le umpluse cu apa murdară de la groapă. Ne
dă fiecăruia câte una, vrea să ne jucăm de-a rușii și germanii. Spunea ea că a văzut la cinema un
film cu Căderea Berlinului…Hai, că a stat ploaia…
Toți vor să fie Alioșa, pentru că el nu moare niciodată. Pentru că Alioșa face parte dintre ai noștri care îi seceră până la unul pe ai lor…
Tragem la sorți, rămâne doar unul…
După ce ne-mpușcăm ca chiorii și cădem lați la pământ, bâțâind din picioare și scoțând strigăte
de durere și moarte, rămân eu- Alioșa, care mi-am câștigat dreptul de a mă da câteva ture cu tricicleta Floricăi. Florica e singura din cartier căreia taică-său i-a cumpărat o tricicletă. Ai lor
privesc geloși spre mine care, acum, am uitat de Eleni…
– Cine merge cu mine la tunel, spune Eleni, și toată lumea înoată prin brusturii încărcați de
ploaie, în care soarele se sparge în țăndări bâzâind pe la urechile noastre ca gloanțe de argint…

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIȘTITE – fragment

Interzis

Iubita mea se tot ascunde
după cuvintele vechi
din ethimologicum magnum
îmi trimite mesaje
într-o limbă moartă –
amo amare amavi amatum –
pelvisul ei geme de arhaisme
de sumbre vocabule teutonice
mă descurc greu
prin pădurile lui Siegfried –
piticul Alberich îmi face cu ochiul
verboten mein Herr
coapsele ei de walkirie
se deschid larg
abia după moartea
unuia dintre noi
poate nici atunci

Indragosteste-te de masina ta de spalat vase!

Schimbări… film după… ăăă… Daniel Steel…
El e medic chirurg…
Ea- reporter de actualități…
Ei se întâlnesc și, firește, prind dragoste unul de altul…
El are…trei copii cu fosta nevastă care a decedat…
Ea are două fete gemene de la bărbatul care și-a luat lumea-n cap…(băiat deștept!)
Cele două semi-familii se întâlnesc. Clar, nu se suportă…
Cei doi se căsătoresc, în ciuda fițelor celor mici…Casă de vis, vacanță la mare, Fata ei se îmbârligă cu băiatul cel mare al lui…Cealaltă fată suferă: a
iubit-o prea mult pe mama decedată…
Chirurgul se cotârcește cu nevastă-sa…Fiica ei rămâne borțoasă…
Între timp, și mă-sa rămâne borțoasă…Evident, copiii+ menajera nu sunt de acord…
Supărată foc, gravida se cară de-acasă…
Semi-semi final: el o caută pe ea. O găsește. Ea plânge. El plânge…Toată lumea plânge în rafale…
Semi-final: cei doi se-ntorc acasă…
Schimbări: portretul decedatei dispare din hol. Menajera cea dușmănoasă e dată afară. Fiica cea nevrotică se dă pe brazdă. Toată lumea își revine. Dragoste mare, monșer…
Final: cei doi împreună cu liota de copii își construiesc o nouă casă…cum n-a mai fost altă…
Pe ea( pe reporteră) o apucă durerile facerii…firește, naște.
La maternitate: toată târla așteaptă rezultatul…Dumnezeule: tot fată!
Dar- și aici există un dar- apare încă o progenitură: ați ghicit: e băiat!!!
Scenă de vis: maman, cu bebelușii de-a stânga și de-a dreapta…Soțul o privește cu lacrimi în ochi…Toți ceilalți strâns uniți în chip de familie pentru
eternitate…
MORALA: ÎNDRĂGOSTEȘTE-TE DE MAȘINA TA DE SPĂLAT VASE!

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.