Dau pagina de parca as dezgropa pe cineva

din clipă-n clipă m-aştept să văd osemintele brune
când brusc ceva se rupe în mine – ăsta nu mai e somn.
mă trezesc ca ăia bătrâni. îmi aprind un rest de ţigară –
ceva s-a prăbuşit fără zgomot. bate un vânt străin
ca pe vremea primei iubiri. pun semne de carte
câteva ilustrate poştale trimise de pe frontul de est –
dragă lenuţo nu fi zgârcită cu scrisul
trimite-mi nişte timbre cu regele Carol
Cernăuţiul e splendid roagă-te pentru mine
cu drag al tău locotenent aviator Degeaba Arthur.
mai grăbit decât ultimul Buendia răsfoiesc manuscriptul.
autorul necunoscut tot amână
răspunsul- poate într-o altă viaţă.

Minesinger

.. în memoria lui Traian T. Coşovei
(1954 – 2014)… Adormit întru Domnul anul trecut, pe 1 ianuarie

Visul menestrelului tânăr
să fie minesinger
în dulcea ţară a Ginevrei/
să ridice din ierburi amare
bănuţul de foc/
să-şi cumpere o carafă
de vin de pe valea
întunecatului Rin/
să moară apoi
chiar în floarea vârstei
fără de teamă şi
fără de prihană/
Ce iarnă/ ce sfârşit de viaţă/
ce mulţimi de gnomi/
ce vrajă în glasurile lor mici
bătrâneşti/ şi gândul
care nu-mi dă pacea:
o Doamne
dacă m-aş întoarce?
cum să mă mai întorc Doamne
pe veci printre ai mei?

si cum, Doamne.. ? (sindrom)

..şi cum, Doamne? Să ajung dincolo şi să dau nas în nas cu holbaţi de teapa Contabilului? cu beţivi fleşcăiţi ca Napoleon? cu pensionare vopsite în roşu-cardinal ca Mata Hari? Cu isterice nefutute din categoria Caliopiei Floci? Să mă-ntâlnesc cu mine la colţ, în chip de domnul Parkinson cu degetele pătate de nicotină, cu cele trei fire de păr rămase pe ţeasta atacată masiv de calviţie adunate chinuit în creştet? Să-mi dau bună ziua chiar mie, adică celui care şi-a ratat viaţa ca un inconştient?…Păi asta-i treabă, Doamne? N-ai putut aranja şi tu treburile mai frumos? Cu cine, Doamne, să mă plimb eu de mână prin grădina Ta?
Nabucodonosor (alt personaj sinistru!) mi-a povestit într-o zi istoria unei rude prin alianţă, bărbat la vreo şaptezeci de ani (şi acela beţiv!) care se hotărâse să termine cu viaţa…
Şi-a pus ăsta toate treburile-n ordine: şi-a plătit facturile, a făcut curăţenie desăvârşită în casă, a
lăsat pe masă un bilet (nelipsitul, tradiţionalul bilet) cu instrucţiuni post-mortem, alături de o
sumă de bani…N-a uitat să se îmbrace curat (costum negru, cămaşă abă, cravată) şi, mai ales,
(mai ales!) n-a uitat să-şi vopsească părul cărunt într-o splendidă culoare castanie…Pe urmă,
şi-a potrivit bine laţul de gât şi şi-a dat drumul…
…Nebuni, curve, beţivi, sinucigaşi…Păi, asta e grădina Ta, Doamne?
Dacă mi-ar putea citi gândurile, astea sinistre care sunt, Anestezistul mi-ar face cu siguranţă
o recomandare către alt azil. Cu gratii…
Dar nu…Probabil că doarme dus în biroul său din Foişor. Cu visele lui priapice. Cu gândurile
lui de individ pus pe chefuri şi futaiuri. Cu totala lipsă a grijei pentru ziua de mâine. Cu somnul
lui de om tânăr transpirând abundent în zemuri acre. Simt că-l urăsc. La un pas de mine respiră
Eleonora, cea pe care am atins-o abia în treacăt, nederanjată de ochiul insomniac al minţii mele..

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIŞTITE – fragment

Imi iau pranzul alaturi de ceilalti (sindromul picioarelor nelinistite)

Îmi iau prânzul alături de ceilalţi. Ieri, Anestezistul mi-a spus că nu e bine să fiu aşa retras. Nu e recomandat la vârsta înaintată a dumitale. Trebuie să socializezi. Să te integrezi în peisaj, ce dracu`, doamne, iartă-mă..
Peisajul e o sală cu o masă unică din lemn roșcat de mahon. Seamănă cu o trapeză de mănăstire. Miros de ciorbă de zarzavat, umezeală de popotă; clinchet de tacâmuri, sorbecăieli şi toate celelalte..
Azi servim pilaf de orez cu aripioare superioare de pui. Pilaful pluteşte într-o grăsime gălbuie. Alături, un castron cu castraveţi muraţi. Pentru cine mai are dinţi.
Socializez cu Napoleon la dreapta mea, cu Contabilul şi Nabucodonosor în faţă. Locul lui Socrate, mai către fereastră, este gol.
Socrate nu mai poate să socializeze. Sau o face altundeva, la loc cu verdeaţă, printre ai lui.
Contabilul plescăie, îi ie poftă, se vede.. La final, se scobeşte între dinţi cu un pai de la mătură.
Se simte în largul lui, ne fixează cu ochi de câine sătul. Râgâie discret, îşi acoperă cu palma
buzele inexistente, se scuză politicos. Numai lume bună, ce mai..
– Ai urmărit prognoza meteo, dom`profesor? se trezeşte vorbind Caliopia Floci. Cică n-o să
vedem zăpada anul ăsta..
– Ei, cum o vrea Dumnezeu, şopteşte dus Nabucodonosor. El ne ia şi ne dă, pupa-i-aş tălpile..
– Mai mult ne ia decât ne dă, cârteşte cu venin Contabilul.
– Mai tăceţi dracu` din gură! intervine Margareta. Nici aici n-aveţi linişte..
– Dar de ce, Margaretuţo? De ce să tăcem? Vrei să ni se-aplece? N-ai auzit ce ne-a recomandat domnu` doctor? Să ştii că te spun..
– Mă doare direct în cur, îl contrează femeia pe Contabil. Toată lumea ştie că tu torni tot. Nu
poate omu` să răsufle, că tu, gata, cu flaşneta la uşa omului..
Deasupra capetelor noastre se află un luminator. Prin el pătrunde lumina de-afară. Egală ca o
pâclă vulcanică. Imposibil să pleci la drum printr-o lumină ca asta. Şi unde să te duci? Unde?
În timpul nopţii, căminul se închide. Cheia aşteaptă în buzunarul halatului grena al Eleonorei.
De fapt, nimeni nu aşteaptă să vină dimineaţa. Pentru că nimeni nu are gânduri de plecare..

SINDROMUL PICIOARELOR NELINISTITE+ fragment

Blague 3

Doamnă-
poezia nu e
o trusă de machiaj/
nu îţi adânceşte privirea/
nu te face mai suplă/
nu scade trei numere
la pantof-
însă îţi poate amâna
dispariţia definitivă
cu cel puţin o secundă –
frumoasa mea

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.