Flash 4

Draga iubita frumoasa
mea curtezană/ care-mi trimiţi
bezele roşcate pe câmpia mea înzăpezită
însămânţată cu rapiţă/
săruturi împleticite ca urmele de vulpe
în căutarea hârciogilor verii/
dulcea mea înaripată
cu sâni sintetici –
drumul tău către glorie
se poate curma într-un sat
fără apă şi canalizare
cu prunci soioşi şi bocitoare harnice/
o drumul aurit al mediocrităţii
pe care în copilărie
mergeam ţinându-ne de mână
învârtind un cerc de foc
care astăzi încă se roteşte
pe cerul stelei Mira Ceti
de unde alte şi alte fete fierbinţi
flutură batistele lor cu monogramă

ultraviolet

Ultraviolet

Tristă cam prea tristă –
spunea bătrâna franţuzită
întorcându-mi biografia
când pe dos când pe faţă –
fără rost viaţa ta/
banală şi în general
fără vedere la mare
*
Adormise apoi sau murise/
tot una – cu ţigaretul de chihlimbar
clipind stins
între degetele-i de fildeş vechi –
estimp se întunecase rapid
şi eu patinam pe gheaţa opacă a nopţii/
umbrele mii navigau pe trotuare/
picioare mii deplasându-se grăbit
pe banda infernului
pe sub balcoanele ca nişte corăbii-
teribile armade pluteau
către un viitor luminos
*
E doar un antract
o pauză de cafea
o cezură însângerată
viaţa asta a ta-
dar ţie – mi-a spus Estera/
evreica perfectă/ – frumos
frumos îti mai cântă inima –
cel puţin deocamdată

Erau ploi calde… (sindrom..)

Erau ploi calde care, uneori, abia reușeau să umezească țărâna.
Mirosul de praf adăugat celui dulce-crud-amar de brusture era ca mirosul cărnii de om bătrân.
Ședeam strânși unul în altul, formam un singur corp. Eu îmbrățișând umărul băiețesc al lui Eleni;
Homer, ghemuit cu capul între genunchi, cu pletele blonde, feminine, tresărind de frică între două suspine. Electra, privind către Aron. Aron, cu pistruii dilatați și părul în flăcări. Eu, spunând povești despre viața mea; despre mânăstirea minoriților care mă adăpostise un timp, nedeterminat în amintirea mea. Despre padre Pelagiu și otrăvurile lui…
– Tună și fulgeră la cornul caprei, spuneam. E bine, e frumos. Ar trebui să ieșim să ne uităm.
Dinspre groapă vin în fugă, șiroind de apă, fetele lui Traian Nabardac: Oaia, Fâsca, Florica.
Toate trei sunt negre și parcă strânse de nas.
Oaia e înaltă, slabă, are gura pungă și ochi de țigan abia scăpat din pușcărie…
Fâsca e șleampătă, merge împiedicat; mănâncă cu toată gura o felie de pâine cu untură…
Florica e mică, lățoasă; poartă o fustă creață din voal roșu cu flori galbene și albastre. Fusta udă
i s-a lipit de fundul cât pumnul, de picioarele subțiri ca fusele…
Fâsca făcuse din tuburi de cucută pompe cu piston, le umpluse cu apa murdară de la groapă. Ne
dă fiecăruia câte una, vrea să ne jucăm de-a rușii și germanii. Spunea ea că a văzut la cinema un
film cu Căderea Berlinului…Hai, că a stat ploaia…
Toți vor să fie Alioșa, pentru că el nu moare niciodată. Pentru că Alioșa face parte dintre ai noștri care îi seceră până la unul pe ai lor…
Tragem la sorți, rămâne doar unul…
După ce ne-mpușcăm ca chiorii și cădem lați la pământ, bâțâind din picioare și scoțând strigăte
de durere și moarte, rămân eu- Alioșa, care mi-am câștigat dreptul de a mă da câteva ture cu tricicleta Floricăi. Florica e singura din cartier căreia taică-său i-a cumpărat o tricicletă. Ai lor
privesc geloși spre mine care, acum, am uitat de Eleni…
– Cine merge cu mine la tunel, spune Eleni, și toată lumea înoată prin brusturii încărcați de
ploaie, în care soarele se sparge în țăndări bâzâind pe la urechile noastre ca gloanțe de argint…

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIȘTITE – fragment

Alte scrieri

Blague

Plâng poeții de se cutremură carnea pe ei. Nu le-a murit nimeni din cei dragi, nici măcar câinele de companie.…
Citește mai mult 
n-am-sa-mai-scriu

N-am să mai scriu despre tine

N-am să mai scriu despre tine. Nici în somn, nici în miezul de zi. Ar fi ca și cum aș…
Citește mai mult 

Astăzi nu s-a născut nimeni

(platou) Rubrica de la nașteri-decese e goală, vai! Minutarele ceasurilor au încremenit- stop-cadru! tăiați! tăiați!- prea multă mișcare în plan…
Citește mai mult 

Semnal. Ora 12, fix

Am primit bucățelele tale de suflet, îmi scrie ea, mă declar mai fericită decât în singura noastră noapte de dragoste.…
Citește mai mult 
semnal-de-seara

Semnal de seară

Ar trebui să nu ne mirăm: mirosul de mere coapte şi scorţişoară e în stare să descuie blând centura de…
Citește mai mult 
imi-propusesem-sa-mi-revin

Îmi propusesem să-mi revin… Nu se poate…

Îmi propusesem să-mi revin… Nu se poate… Cineva mi-a șters postarea. Îl (îi) anunț că o voi posta la nesfârșit…
Citește mai mult 

A pleca din poezie

A pleca din poezie în altă direcţie e ca şi cum te-ai trezi într-un oraş străin, undeva prin Volta Superioară…
Citește mai mult 
micul-zeu-al-ploii

Micul Zeu al Ploii

Uneori când te simțeai părăsit/ uitat de toți sfinții/ desenai pe nisip cu degetul chipul Micului-Zeu-Hermafrodit-al-Ploii/ un fel de femeie…
Citește mai mult 
quotidian

Quotidian

În septembrie se dă liber la nunți. Defilăm în limuzinele noastre albe, prelungi ca niște sicrie regale. Împărțim mărunțiș cerșetorilor…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei