Ultraviolet III

Mai ţii minte plafonul nostru înstelat
şi atât de departe
încât niciodată nu ne gândisem
să-l atingem cu mâna?
mâna mea cea fără de nervuri
ca frunza paradisului
ştiind să mângâie
fără a păcătui/
pricepându-se de minune
să se strecoare
prin verdele-al tău sânge?
Ningea duios
în suburbia noastră celestă/
zeii se copilăreau
prin zăpezile de mai an
iar bătrâneţea-
ehei bătrânețea tocmai emigrase
definitiv în ţara Umbria/
de-atunci trecură seculi după seculi/
şi-o-ntreagă lume intrând/
privind/ plecând/
de iarna noastră mult mirându-se…

Flash 8

Ah vorbele de amor
spuse la colţ de stradă
unde sunt? şi iubita aceea
cu ochi de diamant şi răsuflarea-i
mirosind a flori veştede de toamnă
şi dintele ei de viplă
sclipind în întuneric-
unde sunt domnule Villon?
în ce s-au preschimbat toate aceste
minuni ale unui timp priapic ?
ce pământ cald acoperă
părul făcut permanent
subsuorile transpirate
sexul palpitând ca
respiraţia unui astmatic şi
inundaţiile catastrofale
urmate de umede regrete?
unde s-au dus domnule Francois
acum când nici zăpezile de altădată
nu mai sunt ce-au fost?

Flash 6

Dragii mei să ne iertăm greşelile
de a comite versuri proaste –
gestul de a muia pana
în cerneluri verzi roşii albastre
inkuri de toate culorile/
să ne ierte clipa cea repede
din care muşcăm hămesiţi
ca dintr-o plăcintă fierbinte –
iar femeii să-i cerem în genunchi iertare
că o minţim cât e noaptea de lungă
penetrându-i sufletul hymenul istovit/
să ne iertăm aşadar că am umblat buimaci
cu vorba prin vecinătatea
lui Dumnezeu
în locul nemuririi alegându-ne
cu o viaţă din plastic

Mastervoice

Duminica
îmi puneam un disc de piatră
la patefonul Doamnei Colonel/
un mastervoice mai negru ca păcatul originar/
mai întâi doamna învârtea de câteva ori
manivela sorții mele/ trăgea draperia de pluș/
apoi cupla patefonul care pe-atunci îmi părea
o tortuga din galapagos- ascultam pierdut
un tango argentinian- ay!- ciorapul ei negru de mătase
mulat perfect pe coapsa incredibil de albă/
nervoasă ca un mustang rătăcit prin pampa-
și mâna ei albăstrie și inelul cu alexandrit/
și bastonul din abanos al defunctului soț/
și inima mea pulsând ca o picătură de sânge
în destrămare

Provinciala

O / eram frumos palid și liniștit
atât de tăcut încât lumea începuse să caște
după care se ridicase să plece/
se făcuse gol în juru-mi/
se auzea limpede cum cad visele bătrânilor amanți/
cum se sparg cu pocnete mici de artificii
pe asfaltul din Epicentrul Vechi
ca niște globuri de crăciun/
o Tanenbaum o Tanenbaum-
așa gândea un poet minor din Brăila
în timp ce se aprindeau felinarele roșii
ca niște ochi de dragon medieval/
în timp ce el se plimba fără țintă
printre tarabele cu pește/
printre fetele cu alunițele lor sfioase
deasupra sexului-
est modus in rebus- a mai spus el
trăgând peste cap cămașa de noapte
cu motive florale
extrase din Codex Gigas-*

*Codex Gigas: Biblia Diavolului..

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.