E limpede că, pentru mulți dintre noi, bătrânețea se lasă nu numai cu calviția și cu pierderea danturii…Apar frustrările de tot felul, se varsă fierea-n sângele altădată tânăr, curat și zglobiu…Ne facem inventarul și nu găsim nimic mai mult decât o viață anostă, de doi bani…
Ne supărăm din te miri ce, ne acrim…
Și anotimpurile trec tot mai repede. Vin ploi nesfârșite și ninsori copleșitoare. Privim pe fereastra căsuței noastre dintr-un biet târg de provincie, unde am ars și ne-am consumat ca o biată feștilă…Și nu vedem nimic…Trenurile vin și pleacă, Cele mai multe nu opresc, ca în „Floare ofilită”
ori „Balta liniștii”…Tinerii se uită la noi cu un fel de milă, le vine să întoarcă
privirea…
… În ziua când sosește poștașul cu pensia, ce bucurie!!! Vom plăti facturile; vom face liste cu cifre criminale; vom amâna și luna asta cumpărarea unei cărți…Vom păstra bonurile fiscale, e posibil să și câștigăm!
Vom șterge praful- neprețuitul praf- de pe mobile, vom aranja frumos mileurile…
Și gata…
Din icoane ne privesc sfinți mucegăiți…
Și un dumnezeu pe care, până să ne apuce somnul, îl vom urî din răsputeri…Pentru că el nu moare niciodată, el- pensionarul etern…