(…………………………………………………)

Am văzut cam tot
ce se poate vedea
într-o viață de om:
bătrânul căzut în stradă/
câinele lingând mâna
stăpânului alcoolic/
dușmanul de clasă
boicotându-mi paharul
și liniștea familiei/
am văzut totul-
fragii sălbatici și moartea/
știu pe de rost îndreptarul
florii de câmp și
ghidul îndrăgostitului
fără speranță/
dar cum e prieteni
să deschizi ușa
dinspre grădină
și să constați îngrozit
că războiul de o sută de ani
e încă în plină
desfășurare?

Intamplari…

Se dedică Iaşului, cel de altădată

iar despre trecerea mea meteorică pe malul sublim al bahluiului/ desigur că n-ai aflat- însumi am rătăcit prin mahalale sordide cu nuferi fosforescenţi în ferestre- uneori focuri pelagice/ dar niciun călător tras la hodină/ focuri ca nişte câini roşcaţi zvâcnind fulgerător din pubelele târgului-
şi atunci iată s-a întâmplat să uit chiar de tine Tamara/ cum ţineai tu morţiş să te naşti din roditoarea-mi axilă- cum gemeai ca o iapă-nstelată sub duş/ pe când în adâncul infernului oftau în călduri boii-bălţii/

ci eu mă rugam să dispar cumva în apele de nichel topit/ să nu-l mai aud pe tatăl acela ieşit din ceţuri plângând după pruncul lui mort în spital-
şi atunci au căzut în rafale fulgere calde/ când Ioanid a cântat stingerea cu trompeta-i în flăcări- stingerea copii stingerea
şi noi alături o ceată nătângă de trimbulinzi/ aflam pentru prima oară în viaţă că nimeni nu are tot timpul din lume
iertare/ se pare că am adormit/
şi chiar am visat puţin

O zi vazuta prin ochiul soldatului tanar

În fiecare dimineață
suna deșteptarea-
o trompetă
la fel de tulbure
ca lacrima din ochiul
soldatului tânăr
abia plecat la război/
luptele se dădeau încă departe/
(doar taica își mai amintea
de niște fulgere mute
dincolo de dealurile tinereții lui)

pe urmă
cineva îl scotea afară în brațe/
îl închina de trei ori/
îl așeza cu tălpile goale
pe o brazdă de iarbă albastră-
pământul frigea ca întâia zăpadă/
steaua păstorului clipea enigmatică

așa se-ntâmpla
ori de câte ori soldatul tânăr murea
de fiecare dată când îndrăznea
să se nască

Acvaforte

Pe lângă mine trec maşini
de mare tonaj/ rulează antologii consistente/
alunecă lin opere complete mirosind
ca vechile necropole etrusce-

toţi ambalează- e un vacarm infernal
pe şoselele cu o singură direcţie –
privesc calm urmele derapajelor/
morţile frumoase/
sinuciderile de duzină
pe autostrada limbii române/
dar eu ştiu că am o dragoste mare
cât a blondului Nichita
o grămadă de emoţii amestecate
şi multe alte ciudăţenii –
dispariţii misterioase
naşteri inexplicabile de stele fixe
şi lacrimi care îmi intră
neîncetat în ochi
ca ploile acestea curgând
mereu pe sens interzis

Facebook-ul?

Un fel de târg de vechituri a la Taica Lazăr, în care fiecare vorbește singur…Din când în când se găsesc câțiva care se fac că au înțeles și dau din cap- da, da…
Ceva mai departe, alții, cei mai mulți, spun nu, nu…
Miroase a săpun de rufe Cheia, a capoate de zanana, a ochelari cu multe dioptrii, a țigări Carpați… Luntrașul de serviciu așteaptă răbdător: nu mai e mult până departe…

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.