Cronica

Da, dragă: magnolia şi timpul
în chip de pânză de păianjen-
dar ce te faci cu cărţile din bibliotecă
dormind aliniate perfect
somnul celor drepţi?
Nu mai zic de tabloul ăla al tău
cu nuduri ca două bucăţi de carne
aproape de expirare.
Iar despre regele atrid din povestea mea-
monarhul care n-a văzut niciodată marea-
nimeni nu-mi poate spune nimic.
*
Toată lumea citeşte ferpare
în staţia de metrou
Eroiinuştiucăreirevoluţii-
E un început bun, continuă,
îl îmbărbătez eu pe tânărul care împarte pliante,
dar să ştii- cimitirul marin
e la doi paşi de-aici.
E drept- uneori chiar simţi
cum cântecul corlei e cam spre sfârşite.
Ci dă-i înainte- poate s-or ieftini odată
trilurile păsării-lyră.
*
(Îmi pare rău, doamnă,
nu mai fumez,
însă vă pot oferi cu drag
parfumata pralină
a lui Rimbaud).
Vedeţi- poate aşa începe
o dragoste de viitor,
sau poate nu.

Inima

Mai întâi te gândești la ea
ca la femeia cu care tocmai ai făcut dragoste.
La care cel mai adesea nu te mai gândești deloc după. Apoi crezi
că e fetița vecinului care îți bate la ușă pentru că i s-au terminat chibriturile.
Citisem povestea cândva, știam că va muri de frig. Nu-i deschizi
și ea bate în continuare. Mușchiul acela obscur
denumit generic inimă.

N-ai inimă, comentează vânzătorul de reviste deochiate. Ori,
mai bine zis, ai avut cândva un rudiment
care astăzi se tot subțiază precum lumina prin lucarna
casei. Se rarefiază în toate cele patru încăperi
până ce se preschimbă într-o apă neagră-neagră.
Până când mușcata din fereastră abia mai pâlpâie
și Dumnezeu găsește momentul potrivit
să-ți facă o poză vintage cu ochii tăi albi
de la-nceputul secolului trecut. Click! și gata:

adormi și dormi
și nu te mai trezești.

Moonlight

Femeile, pe lună plină,
nutresc dulceaţă angevină
şi nu au somn şi nu au stare
de viaţa asta călătoare –
se tot întorc – de câte ori-
în patul lor de spini şi flori,
şi ar veni şi n-ar mai sta,
se-ntorc de parcă ar pleca,
şi uneori parcă râvnesc
prea mult la trupul meu lumesc
la trupul meu de os şi lut
ce l-am avut şi m-a durut
fără sfârşit şi început
fără sfârșit și început…

Postare fara pozare…

“…Nici nu realiză când privirea i se opri pe sânii unei nimfete; imaginea subţiraticei făpturi aproape că explodă, îi violentă retina, îl făcu praf…Max se scutură cuprins de groaza unei amintiri vechi, luminată intermitent ca de o scânteie electrică. Şi scânteia asta dezvălui, preţ de câteva secunde, o cameră modestă, într-un apartament dintr-un oarecare oraş de munte.

La dracu! Care oraş? Max nu reuşi să-şi aducă aminte… Prin faţa ochilor îi trecu Nineta, cu pielea ei întunecată- ca a unei malabareze, ha, ha!

Nineta tocmai împlinise frumoasa vârstă de şaisprezece ani. Se dăduse în vânt după maşina lui de scris: Erika! Erika! O ador, gângurea ea ca o porumbiţă beată, ce-mi place banda asta dublă, cu alb şi cu roşu!
Apoi făcuse o pasiune pentru jurnalul lui din armată- ţinuse un jurnal de front! Citea cu voce tare, uneori încântată, alteori strâmbând dispreţuitoare din năsucul ei de doi bani. Şi chiar ai făcut tu asta? Era să mori împuşcat din greşeală? Mâncaţi la popotă fasole cu gărgăriţe? Nu-mi vine să creeed!
Îi plăceau în special pasajele în care Max se prostea declarând cât de mult o iubea pe nevastă-sa, ce dor îi era de ea şi cum visa el să se-ntoarcă acasă lângă puicuţa aia grasă, brrr! Mi se face silă…
Nineta stătea în dreptul ferestrei, se înfăşurase în perdeaua turcoaz, siluetă incertă, asexuată: poate un adolescent, poate o nimfetă derutată, gata să se arunce în gol de la etajul 5…”

Fundătura Tourette – fragment

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.