Dintii de noapte

Acum
bătrân –
încă mă mai gândesc la dinții mei de lapte,
dacă mai păstrează ei amintirea sânului mamei.
Dacă mai simt ei (pe unde-or odihni astăzi)
mirosul de iarbă tânără, de crăițe și brumărele.
Așa o fi fost până în ziua când mi-au fost smulși cu patentul
de reparat electricitatea aștrilor decrepiți.
Pe urmă, s-au grupat într-o constelație
de unde veneau tot mai slab semnale sonore,
lucși scânteietori. Nu-i de mirare
că azi fumez mult, că-mi scuip sufletul. Că mă roade invidia,
pe caninii, molarii, premolarii aceia de fildeș
care, cu siguranță, vor mai trăi mult după mine
în chip de prunci melancolici
de la un oarecare centru de plasament
al minorilor.

Antique

Întunericul, dragul meu,
nu trebuie să te sperie –
e doar un chip blând
bântuindu-ţi visele
când se-ndură să te viziteze strămoşii.
Un fel de animal ahtiat
după fructele dulci de scoruş și
uneori, o femeie care îţi sparge fereastra
cu big-bangul ei orbitor-

Cândva, vei dori
să-mi atingi sexul incert
cu indexul tău înfierbântat,
părul ars de otrăvuri şi brume,
şi nu vei mai vedea, din păcate, decât fluturi,
fluturi survolând prăpastia aia
care deja se uită intens
la tine.

Tratat despre ceata

E o nebunie – îmi spui – să te speli
noapte de noapte cu ceaţă/
să-ţi răcoreşti sufletul
cu dragostea nimănui/
e ca şi cum ţi-ai nega mâinile/
mângâierile tandre/ linia sorţii din palmă
şi multe alte minunate întâmplări
…………………………………………………
Fericit cel căruia în plină lumină
ca un lan de cicoare îi înfloresc rănile
pe care mai apoi le vinde drept rarisime
hemoragii misterioase
…………………………………………………
Plânge un copil la marginea drumului/
maşini zburătoare îl privesc cu un ochi roşu/
celălalt ţintind stolul de sturzi zeflemitori/
boaba de strugure neagră-neagră
se sparge de asfaltul fierbinte – ca un semn rău/
va veni şi clipa să-ţi bat în fereastră
cu un deget cioplit din cea mai caldă marmură
să-ţi amintesc că totuşi nebunia spălării cu ceaţă
e un lucru la care nu te mai poţi gândi
acum înaintea căderii primei ninsori
din istoria arinilor tineri

Duminici

Trebuie să recunoaşteţi –
mai toate duminicile trec fără rost –
Nu spun eu asta ci câţiva prieteni vechi
care s-au întors de dincolo, nu ştiu prin ce minune
nepământească – mărturisindu-mi că acolo
e plin de duminici fără sânge-n obraji.
Duminici ca nişte elevi silitori,
ca nişte copii prea cuminţi
care merg la culcare devreme
vegheaţi de steaua plictisită a părinţilor.

Iată, stau şi aştept
putrezirea ultimei secunde
în cele câteva fructe fanate din bucătăria părinților.
În teancul de cărţi școlare cu coperţi de nisip
vorbindu-mi necontenit de ziua de luni,
despre care, în clipa de față, chiar nu pot mărturisi nimic.
Mâine e luni – ziua când
obligatoriu poate muri cineva-
( gaudeamus!- ăsta da eveniment!)
Bine că vor înflori iar și iar salcâmii
şi alte sentimente frumos mirositoare.
Bine că teii şi păpădia
şi dragostea mea pentru tine –
Până duminica viitoare mai există un dram de speranţă.
Oricum, vom mai vorbi.

(……..)

Să fim foarte atenți
la mișcările ultimei clipe,
cum va fi fiind ea.

Frumoasă ca fata vecinului? Ondulată
ca sexul bătrânei de la parter? Criminală
ca prima noapte de dragoste?
Nu se știe. Poate vom și visa. Poate vom fi mai buimaci
ca Dumnezeu la facerea lumii.

Știm doar atât: în vis nu plouă și nu bate vântul
iar paradisul e gata să se deschidă, copii!
deși peste tot sunt plantate plăcuțe reflectorizante
de avertizare: ATENȚIE! CAD PIETRE!
Hai că v-a plăcut
scenariul ăsta horror.

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.