Dacă as sti drumul inapoi

O, dacă m-aș întoarce,
fii sigură că m-aș împiedica
de aceleași pietre coclite,
aș da în aceleași gropi;
aș face dragoste cu tine
până m-ar podidi sângele;
aș scrie aceleași cuvinte
expirate
și proștii m-ar citi
cu gurile căscate-priviți
ce frumos mai râde de viață
copilul ăsta bătrân!
Cârpiți-i una și trimiteți-l
la culcare,
în infernul din care-a venit!
Uite-acu se luminează de ziuă
și trebuie să vină lăptăreasa.
Uite-acu sosesc și ziarele
calde cu vânzări, cumpărări, decese.
Bine că încă nu suntem noi
în chenarele negre.
Așa-i când te uiți în gura poeților-
se duce dracului
somnul nostru de veci.

Poetii ca si betivii

Poeții ca și bețivii
au aceleași ambiții neroade
de a li se da dreptate chiar când te mint de la obraz.
(de fapt mint din zori până-n noapte). Mint că ar fi nemuritori.
Mint că au iubite care nu-i părăsesc
la cea mai mică metaforă neinspirată.
Sunt convinși că dețin adevărul unic despre viață și moarte;
cred cu tărie că mama și tatăl lor
nu există, ci doar niște icoane frumoase
lăcrimând bizantin când inspirația
se lasă așteptată.

Poeții ca și bețivii
au insomnii chinuitoare
pe partea celaltă a lumii, nu ca noi,
locuitorii târgurilor unde nu se întâmplă nimic.
Uneori ațipesc-totdeauna în poziția fetusului.
Uneori se nasc- bătrâni și înțelepți și naivi.
Uneori mor- pe buze
cu adevărul lor zâmbitor și alcoolic.
Birtașul închide ușa, e târziu; va scrie alte ferpare
în caietul băutorilor pe datorie.

Simturi (Simtiri)

Încet,
destul de încet mi se trezesc simțurile:
pegasus freamătă nervos
în fața porții infernului;
regii atrizi își ascut cu zgomot armele;
lorenzo deschide cartea
fix la pagina cu michelagnolo;

pensionarul își începe raportul
despre poetul de la mansardă (e urgent!);
max își bea cafeaua cu zaharină,
își fumează țigara ieftină; eleonora
udă (a câta oară?) mușcatele bătrâne de pe balcon;

frumoasa starletă
doarme până târziu-
ah, o simplă mișcare de spirit și ar cădea!
ar cădea până-n adâncul
inimii mele.

Invazie

Un punct roşu rotindu-se
deasupra unui munte norveg –

Insula se trage mai aproape de ţărm/
Femeia îşi întinde tentaculele
pe coapsa bărbatului-
(istoria se va rescrie de-acum
cu cerneală de sepie).
Încep orgiile cu otrăvuri rarisime/
Nebunul face haz singur
de glumele sale răsuflate/ însă
nimeni nu mai crede azi în comedii –

La ce bun dacă însuşi poetul de curte
doarme dus lângă cocina porcilor
tot mai scârbit? La ce bun
dacă punctul cel roşu
anunţă o nouă invazie?

Blague 2

Prieteni, trăim zile dulci
într-un veac cât se poate de toxic/
mestecăm chewing gum/
tragem pe nas/ nu ne pasă
de damele din Cartierul Roşu-
Noi o iubim pe Eleonora
care ne-a oblojit
de câte o boală lumească/
ne-a făcut ceaiuri de tei/
ne-a dus cu taxiul la doctorul
de nasgâtşiurechi- ne-a plătit tot!

Veacul e, dragilor, prea scump
pentru buzunarele noastre cam sparte
Iertaţi-mă dacă azi n-am să plâng
la înmormântarea unuia dintre noi/
ne-am născut deja prea trişti –

Priviţi cum plouă ca în Macondo
ca şi cum cuiva i-ar părea rău
că pleacă din astă lume/
Credeţi-mă – lacrima a fost și este
cea mai parşivă muiere-
Iertare/
din cauza ei sunt astăzi
mai mult decât confuz.

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.