În noaptea asta
Perseidele îşi caută drum
către ochii femeilor –
ochii de ametist ai infantei
încremeniţi în demenţa regală/
căutătura vicleană
a cerşetoarei beţive/
pupila opacă a bătrânei
strângând la piept
ultima scrisoare de dragoste
primită de undeva
de pe frontul de est/
disperarea fosforescentă
a târfei de mahala
plătită de mine
cu un pahar de rachiu –
toate rudele mele sărace-
putregaiurile astea infecte
aşteptând învierea cuiva
de două mii şi ceva de ani.

Dar Perseidele tot cad în neştire
peste casa noastră de gnomi
trăind după calendarul
în care e scrisă cu aldine
a unsprezecea poruncă :

TE TOG EU STINGE LUMINA
CONSUMI PREA MULT-
am primit deja o avertizare
că o să ne taie curentul…