În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși-
au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de vis-a-vis
n-ar lătra sub ferestrele mele, ar fi perfect, ori pe-aproape.
Am capul limpede, prietenii s-au retras, beau ceaiuri călduțe
îndulcite cu miere, alungă departe greața lui jean-paul.
Pe străzile patriei au ieșit la promenadă
femei cu ochi de lemurian.
Dar eu sunt bine, mă încarc pozitiv, deși avionul vieții mele
a ratat aterizarea perfectă, a cam ieșit în peisaj. Ce știți voi?
Sunt lucrarea desăvârșită a îngerului posac.
A unui dumnezeu plictisit care citește cartea vieții da fine al capo.
Acum sunt bine,
mi-am revenit,
am ucis,
am fost furios.