Cuburi de beton, garaje, case de raport

cum să-ți declari dragostea pe fundalul ferestrelor unde lumina se stinge
înainte de vreme/ vai cum să-ți mărturisești dragostea pe fondul sonor
al vâjâitului apei în vasele de toaletă? și cum să ajungi nemuritor
în literatura romantică a zilelor noastre/ sub balconul de unde
ți se scuipă coji de semințe în cap? lângă ușa închisă cu cifrul infernului?
pe culoarul unde s-a sinucis de curând un bătrân artist plastic
mâhnit că nu izbutise să-și vândă
nici măcar un bulgăre de fericire?
să-ți irosești tinerețea printre straturi de ceapă/ călcând orbește tufele de brumărele
sub privirile lui madam zambilă de la parter/ să-ți aprinzi țigară de la țigară/
cum e doamne rânduiala asta strâmbă să dau bună seara tranzistoarelor
cutiilor goale de conserve sticlelor goale de stolicinaia
mârâit de câinii vigilenți/ fluierat de agentul de ordine?
cum doamne să-mi declar iubirea față de aproapele de tine
care ești tot mai departe/ în vreme ce eu îmbătrânesc
escaladând gardurile de sârmă ghimpată?
doamne al pubelelor/ al ploilor putrede/
al mirosului de tocană sleită/
al somnului nostru de veci

Cum ne vede o pasare din zbor

Ei au un fel de muzică psihedelică
pe care o ascultă de la dreapta la stânga
dar habar nu am dacă se-nmulţesc
în ritmul orchestrelor de alămuri şi suflători
sau al exploziilor de clorofilă

priviţi de sus
par o mulţime de capete adunate rapid
pentru a discuta soarta lumii/
însă e deajuns o furtună solară
pentru a se împrăştia în patru vânturi-

în general sunt făpturi pelagice
cu ochi telescopici fosforescenţi
gata în orice moment să dea în plâns
fără vreun motiv serios

nu mai ştiu ce să cred-
unii par copaci în care te poţi odihni
când nu găseşti un nor prin preajmă/
alţii-ferestre unde să poţi cânta
melodii din prea îndepărtatul ev
al paradisului/
foarte puţini dintre ei
încearcă un fel de zbor-
o imitaţie nereuşită/
o impresie-
o glumă/
ca aceasta la care subscriu

Flash (antique)

Îmi placi tu
ca femeie
nu scrierile tale
filosofice
despre dialectica
vaginului/
piciorul tău dezgolit până sus
pe scara vagonului
care te duce
într-o Siberie
a sufletului/
mâna ta
fluturând batista
ca în Casablanca/
ador şoldul zdravăn
de muiere care îşi poartă copiii
către o soartă mai bună

nu te supăra
dacă îţi voi vorbi deschis
într-o seară de toamnă târzie/
dacă voi aminti câte ceva
despre moarte/ ea nu există-
spui tu-decât
în bestsellurile de dragoste
cel mult în versurile
tale de duzină-
închide fereastra-
răceşti

Jurnal

Iubito vine iarăşi noaptea
mişcărilor necontrolate/
a gesturilor violente/
a cuvintelor
dezbrăcate de orice ruşine/
iubito a minciunilor dulci
cu aromă de sulf şi catran-

hymenul încă virgin
al stelei Mira Ceti/
ştiu/ stă ascuns
sub pântecul tău
profund asiatic-
zăvorât ca uşa casei
în care mai ieri
ne-au murit părinţii/
cu mult înainte
de a fi uitaţi
în această dugheană
de la periferia lumii

Exista rigole

Există rigole
municipale
în care poezia se scurge
precum sângele mielului pascal/
biete cuvinte îngăimate
ca în oracolul de la Delphy/
câteva vorbe tulburi –
vae victis –
pentru care m-am lăsat asasinat
pierzându-mi umbra
ca Peter Schlemihl –

puteam prea bine să te slujesc pe tine
să-ţi plivesc grădina/ mormintele părinţilor/
să-ţi adorm pe prag – paznic bătrân
şi buimac şi decrepit şi somnambul/
dar uite că există rigole
în care se scurge o bună parte
din poezia lumii –
o aud cum respiră
înfricoşată
ca plămânul
unui înecat

Altele...

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.