Blague

Mâine domnul meu
e octombrie –
alfabetul nefericirii
a ajuns deja la litera O –
octombrie octopus origami orgasm –
de mâine domnule
toată lumea va trimite
lui Osiris
răvaşe oranj
cât mai originale
……………………………
omule osteneşti prea mult
opreşte-te măcar o secundă –
citeşte din mers ordinul de urgenţă
care ocroteşte locatarii
acestui ospitalier ospiciu

Darie Lazarescu, un cronicar al zilnicei destramari

A VENIT, Darie Lăzărescu! Merg mai departe cu ceea ce am numit ”Cronicile mele neconvenționale”, următorul autor la care mă voi referi fiind Darie Lăzărescu. ”Împricinată”, astăzi, este cartea sa O IARBĂ CĂLCATĂ PE NERVI, apărută la Editura Singur către finele anului trecut…

DARIE LĂZĂRESCU, UN CRONICAR AL ZILNICEI DESTRĂMĂRI

Lăsând la o parte avalanșa de scribi pensionari care și-au ”descoperit” vocația de scriitori la vârsta a treia și care publică în neștire lame de ras ce se vor literatură, lui Darie Lăzărescu, respectând proporțiile și faptul că au trăit în sfere diferite de spațiu și timp, nu-i găsesc echivalent privind momentul debutului cu un volum de poezie decât gândindu-mă la un Ion Vinea, căruia, de asemenea, i-a apărut prima carte de gen la o vârstă seniorială. ”O iarbă călcată pe nervi”, păstorită de Ștefan Doru Dăncuș la Editura Singur din Târgoviște, cu o prefață semnată de Camelia Iuliana Radu, este o carte ce nu trebuie trecută cu vederea în nici un caz, căci ar fi o pierdere nu atât pentru autor, cât pentru cei care iubesc, într-adevăr, poezia. Aurel Sibiceanu notează că volumul lui Darie Lăzărescu este ”o carte de murit și de trăit, o liturghie a singurătății și, deopotrivă, a comuniunii”, iar Cindrel Lupe remarcă faptul că ”poezia lui Darie Lăzărescu pare scrisă cu un creion de desen”, făcând aluzie, desigur la meseria de pictor prin care poetul a fost cunoscut, îndeobște, până acum.

Fără să-mi permit să-i contrazic pe cei doi, mi-am permis să intru ”înlăuntrul” unei personalități stranii și contorsionate în durul contact cu lumea reală, fiindcă așa îl văd eu, în primul rând pe acest poet de indiscutabilă valoare. ”Poetul târziu”, cum îl numește Nicoleta Dabija, izbește încă de la primul text, cel care dă și titlul cărții, ”O iarbă călcată pe nervi”: ”Fiecare cuvânt/pe care nu izbutești să-l rostești/înseamnă soarta cuiva”, spune DL, dându-i acestuia, cuvântului așadar, o încărcătură demiurgică, precum în vechile cărți fondatoare. Poetul pare, aproape permanent, decis să găsească un soi de piatră filosofală, cu ajutorul căreia să fixeze definitiv viziunea sa deloc blândă asupra lumii prin care se mișcă, trăiește, respiră, face dragoste, dar cu care este și într-un război quasi-permanent.Ochiul său bine exersat de pictor se transformă într-o adevărată sabie de Damasc și taie fără anestezie absolut tot ce privirea transmite memoriei sale, prelucrând necruțător stimulii exteriori.

Marea obsesie, caracteristică poeților selenari între care se înscrie copios, este, însă, moartea. Asupra acesteia glosează mai mereu, ideea fiind, în accepția sa, că nici nu te luminezi bine la față, că și începi să-ți gândești moartea. Un alt motiv favorit este liniștea, mult căutata liniște: ”liniștea e ceața cu care mă spăl/iar ceața e sărutul umed de curvă”, iar după liniște nu poate veni decât sfârșitul, fără, însă, ca acesta să aducă după sine și iluminarea: ”eu am fost martor/am văzut totul/și am orbit/ajutați-mă să trec strada vă rog”. Cu Darie Lăzărescu te plimbi, vrei-nu vrei, prin ”griul garantat al zilei de mâine” și ești martor al unei lumi intrate în proces de implozie, punctul către care se îndreaptă toată materia văzută de el fiind propria pupilă, unde se concentrează inexorabil, pentru a nu mai ieși, rămânând prizoniera unei țări inventate ad-hoc. În acest context, chiar micile întâmplări cotidiene, banalul acela ce năpădește totul, capătă dimensiuni de cataclism pentru rutina acestui blând singuratic. Fuga poetului se petrece în direcții diferite, preferat fiind livrescul, căci, am uitat să vă spun, DL este și un rafinat cunoscător al artelor, un estet în fond.Astfel, damful de cartofi prăjiți poete deveni un berbece pentru memoria sa, cu ajutorul căruia fuge ÎN Tolstoi, de pildă. Iubirea, femeia, apar în tușe aspre și, totuși, tandre, ca în tablourile lucrate în cuțit: ”poate că e de ajuns-primește-mă/la umbra sânului tău ofilit de nașteri absurde/prefă-te măcar că sunt unic și de neînlocuit/în această viață a jumătăților de măsură”…

Cred că, cel mai bine, poezia lui DL trebuie citită într-un club de jazz, unde muzica se poate înlănzui perfect cu parfumul de vechi, cu alcoolul tare al imaginilor unei lumi desuete, dar și cu prăbușirea în sinele său a poetului. Mai cred că prietenul nostru, pentru că, cititndu-l, nu se poate să nu-i devii prieten, e un cronicar al zilnicei noastre destrămări, ”Macondo-ul” lui fiind Brăila, orașul peste care Luna strălucește înr-un mod atât de particular, încât Fănuș Neagu găsea zeci de metafore pentru descrierea acestui unic satelit al Terrei. Ultimul poem din volum începe cu versul: ”eu mi-am căutat scăparea printre cuvinte”, închizând, astfel, proiecția poetului asupra a tot și a toate. Nu mai am loc să vorbesc despre virtuțile stilistice ale acestui ”debutant”, Darie Lăzărescu având o scriitură extrem de rafinată, de elaborată. Obișnuiții străzilor fb nu au nevoie de pledoaria mea în acest sens.

Mai afirm, spre final, că sunt alături de Camelia Iuliana Radu, atunci când afirmă că poetul acesta a spus mai ales ce-a tăcut. În sfârșit, adaug că este mai mult decât evident că ne confruntăm cu un poet pe deplin împlinit, care a știut să-și aștepte momentul. Singura problemă e că, la ultima Judecată, și-l vor disputa două tribunale: cel al pictorilor, dar și cel al poeților.

GEORGE MIHALCEA
Tomis, 3 Martie 2015

Cum mai dormea

Şi noi muream câte puţin şi ea dormea
ca şi cum cea mai tânără ninsoare ar fi nins
într-o curte interioară – ca un copil părăsit dormea
în calda ninsoare dintre ani/

o cum mai dormea cu orbitoarele-i picioare
de aur roşcat/ cu încălţările-i verzi ca firul ierbii tăiate/
ca şi cum şi-ar fi aflat în sfârşit libertatea
de a construi castele în Spania

şi noi muream alături câte puţin.

ostenite călcâiele ei presărate cu praful acela unic de Cordoba/
semn că uneori în vis se poate muri din dragoste/
o venă tăiată şi o fereastră aburită din copilărie
şi un salt în gol fără de plutire
şi o zi în orbire- pe când ea dormea şi clipea fericită
ca un fluture pe cale să se nască-
pe când noi muream alături
puţin câte puţin

Despartirea de rosu

O noapte perfectă
trebuie să înceapă
cu despărţirea de roşu-
culoarea nebunilor şi a sinucigaşilor

mă lepăd definitiv
de macii din lanuri
de unghiile tale incandescente
de sângele tău aheu
dedulcit la atâtea războaie istorice

în noaptea asta perfectă
îmi strecor pe deget inelul închipuirii –
de-acum voi privi lumea
prin ochii unui câine perfect-
ştiţi- viaţa aceea concavă
simplificată în alb- negru
nu există mai dulce traversare
a umilinţei decât strada unui câine bătrân
mereu căutând o casă la curte
tot urmărind o albină
o şopârlă
o bilă de sticlă

o / aneus phantasmatos –
soarele e deja o stea roşie
pogorând în asfinţit

Ora inchiderii

Gata/ navighez printre mese/ ridic scaunele/
sting luminile/ suflu în lămpi afumate-
prietenii mei de-acum o jumătate de veac
dorm adânc în alveolele de catifea
ale teatrelor bulevardiere

blânzii ridicolii mei manifestanţi
prin pieţele inimilor sfărâmate/
iubindu-se cu disperare şi
urându-se apoi precum poeţii
mai ales în epoca sentimentelor ploioase

dulce era dragostea de frate
căzut în războiul cu infirmierele sufletului
dar despre moartea florii de genţiană
azi nu mai pomeneşte nimeni nimic

ora închiderii-
mă ridic/ extrag din bibliotecă
ultima stea de mare
apărută în editura Celesta-
mâine mă voi trezi între două ape
plutind printre înecaţi

Altele...

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.