Poza cu Dumnezeu

Mă tot întreb
cine-i tipul ăsta cu eul atrofiat
artritic artistic artizanal-
cutare îl ignoră/ altcineva îl sugrumă
cu îmbrăţişările unor buze veştede
dar nebunia nu se termină aici-

iată-l întins pe asfaltul fierbinte
integrat perfect în peisajul cu picioare prelungi/
lângă urechea lui
câinii adorm îmbătaţi cu alcooluri dulci/
în alcovuri târfele nu-şi găsesc liniştea
iar în bivuacuri prietenii mei dispăruţi
mai dispar o dată pentru totdeauna-
mamă cine e umbra din pudriera ta de argint/
cine soldatul de plumb
din cutia mea cu tutun englezesc?

nani nani nani
pui al nimănui
şi peste măsură
de trist

Dacă se-ntampla sa scap din infern

Dacă se-ntâmplă să scap din infern
până la miezul nopţii –
(hai, până mâine în zori
când se împart ziarele calde vânzătorilor ambulanţi/
când fetiţa vecinilor îmi va bate la uşă
cu degetul mic al destinului pa-pa-pa-pammm!) /
dacă Francesca încă nu şi-a pus masca roz de infantă/
dacă ea încă respiră ca o plantă carnivoră
lângă umărul meu fanat de ploi şi vântoase/
dacă cineva îmi va face în sfârşit
poze cu Dumnezeu/

dacă scap viu din infernul cafelei de dimineaţă/
al astrului contrafăcut/
al sexului de complezenţă/
dacă ridul tristeţii nu e mai albastru
decât albastrul ceruleum şi
dacă cerşetorul din colţ
încă mă recunoaşte/ să trăiţi să trăiţi/
înseamnă că
n-am murit de tot

Absolut toate intamplările

Iubito absolut toate întâmplările
vieţii mele se vor termina cândva –

mâna prietenului va isprăvi de scris
raportul final către Dumnezeu

azilele îşi vor deschide larg porţile
asistaţii vor primi scrisori anonime
cu oferte pentru sejururi
în palatele aurite ale regilor atrizi

nu vor mai fi întrebări
nici răspunsuri
ci doar ecouri tulburi
de clopote scufundate

şi brusc va începe să ningă
cu fulgi fiebinţi/ cu păreri de rău/
în plină vară indiană

doar buzele tale iubito
preschimbate-n ţărână
se vor mişca imperceptibil
încercând să repovestească o viaţă
de care n-am ştiut niciodată

Apocrife

– Hai să ne-mprimăvărăm i-am zis/
să ne-nveninăm puţin cu haina asta-nflorată/
să umplem cu prunci pământul promis
şi poate să ne mai naştem o dată

– mai bine să ne-ntomnăm/ să aţipim
pe malul râului înfricoşat/
să ne-nvelim cu fragedul chilim
al clipei care aşa iute ni s-a luat

lumea o uitase demult pre ea/
doar iarba îi mai scria uneori reci ferpare/
craii se călătoreau după stea/
eu – după un gând în destrămare

hai măcar – am strigat – să iubim vreo două cuvinte/
să ni le facem dulce suflare de vânt/
dar ea se culcase între pagini cuminte
pe după vremuri alunecând

15 august

Toate ferestrele lumii larg deschise
varsă flăcări/ sufletele noastre
se usucă rapid ca nişte cămăşi ale durerii/

în bucătăriile iadului
se prepară mâncarea de cartofi/
bătrânii tuşesc cu prudenţă/
sângele urcă lent la deal
spre pneuma rerum/
câţiva se îmbrăţişează frenetic
ca pentru ultima oară –

o fată infirmă
compune scrisori de dragoste
pentru sora-i puberă/
ochii ei verzi privesc fix asfinţitul-
sfârşitul este iminent –
scrie ea în final –
e mai de efect decât
a ta pe vecie/
pe urmă dragul meu poţi plonja fericit
pe asfaltul de dedesupt
fremătător ca marea
dragul meu drag

Altele...

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.