Postul de noapte

Mă tot visez soldat somnolând
în postul de noapte de lângă cimitirul Buna-Vestire
trăgând uneori cu urechea pe sub ferestrele
puşcăriei de maximă siguranţă
pentru sălciile plângătoare-
nici nu simţeam cum
mă strânge bocancul ultimului recrut
ştiam că drumul prin deşertul roşu
nu poate dura mai mult de patruzeci de ani

acum mă gândesc şi eu ca prostu’
că trebuie să-mi fac ordine în lada de lemn-
masca de ceară a ultimului poet în viaţă
pipa din spumă de mare matricola
scoica translucidă cumpărată pe nimic
de la o tarabă din Vama
şi tot ce îndefinitiv mai trebuie
pentru o traversare calmă

nu cumva să uit de mesteacănul alb
de busola rareori arătând nordul
de cercelul turcoaz din urechea ta-
îţi spun cu mâna pe inimă-
nu există mod mai liniştitor de a adormi
în postul de noapte

Griul garantat al zilei de maine

Nimic nu-i mai dulce îţi spun
decât clipa căderii picăturii de ploaie
pe acoperişul tău de lapislazuli
chiar în momentul imploziei coapselor

apoi mi-a plăcut şi secunda evadării în stradă
impactul cu maşinăria infernului-
ai traversat în fugă pe roşu
ai îmbrâncit trecătorii absenţi
florăresele anonime mâncătorii de seminţe
ai alergat pe roşul acela arterial
numai ca să prinzi
clipa cea de pe urmă
relaxarea pupilelor mele fosforescente
şi toată nebunia reclamelor roşii albastre verzi
despre griul garantat
al zilei tale de mâine

Ingerii ultimi

Despre ultimii îngeri veniţi pe pământ
nicio istorie nu pomeneşte nimic/
ei au sosit nu zburând
ci în cădere liberă cu aripile arse
cu bietele lor pene strânse la piept

apăreau chiar în clipa
când nimeni nu-i mai dorea
ca nişte stele rănite
deasupra orizontului roşu

semn rău au spus oamenii
şi-au ascuns vitele prin case
plecând cale de mai multe zile
pe urma aştrilor enigmatici –
călătoreau totdeauna în grupuri de câte trei

dar ei îngerii ultimi
mai zac şi azi prin aşezăminte de sănătate
prin spitale cu nume de flori-
sedaţi legaţi bine de paturile din piatră/
deasupra cu icoana vreunui salvator providenţial –
înscrişi conştiincios în registre obscure
fără părinţi fără nume fără sex
doar cu amprenta morţii prelevată la naştere

eu am fost martor/ am văzut totul
şi am orbit –
ajutaţi-mă să trec strada vă rog

Am invatat sa tac

prin pieţele publice
se mănâncă poezie pe pâine
se pictează cu limba
se cântă lăutăreşte după ureche –
trebuie să mă reduc la tăcere
liniştea e ceaţa cu care mă spăl
iar ceaţa e sărutul umed de curvă –

personal mă abţin din răsputeri
să nu vă zic hai siktir/
mi-am cenzurat
până şi fărâma de dragoste
cu care mă înnobilase cândva
regele meu Artur Degeaba –

rogu-vă ocoliţi-mă la mare distanţă
astupaţi-vă nasul –
pute pământul sub mine
însăşi nipona crizantemă duhneşte
duhneşte a singurătate ieftină

Jurnal VIII

Iubito, vine iarăşi noaptea
mişcărilor necontrolate
a gesturilor inutile
a cuvintelor dezbrăcate de orice ruşine
iubito, a minciunilor dulci
cu aromă de sulf şi catran

hymenul încă virgin
al stelei Mira Ceti
stă închis sub pântecul tău profund asiatic
ca uşa casei în care mai ieri
ne-au murit părinţii
mult timp înainte de a ne fi născut
cu mult înainte de a fi uitaţi
în această dugheană
de la periferia lumii

Altele...

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.