Camera mea, mare cat un hangar

Fără-ndoială camera mea
mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri iubiri agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină
care şi-acum plânge pe un perete
cu lacrimi de var fumuriu –
camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrând ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase/
de câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă/
măcar lasă un semn
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.

Leave a comment



Alte scrieri

Sindromul picioarelor nelinistite – fragment

“… Nici nu realiză când privirea i se opri pe sânii unei nimfete; imaginea subţiraticei făpturi aproape că explodă, îi…
o vechitura de faust

O vechitura de Faust

Nu poți opri clipa spunându-i- stai/ ești atât de frumoasă- e ca și cum ai ține calea unei femei absolut…

Poze

Poze cu un cetăţean oarecare ţinând în mână un glob de cristal în care tot ninge fără istov peste o…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei