Camera mea, mare cat un hangar

Fără-ndoială camera mea
mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri iubiri agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină
care şi-acum plânge pe un perete
cu lacrimi de var fumuriu –
camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrând ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase/
de câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă/
măcar lasă un semn
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.

Leave a comment



Alte scrieri

Am fost furios, am ucis, mi-am revenit, acum sunt bine…

În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși- au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de…
la CAFE HUGO

La CAFE HUGO

Acum câțiva ani, la CAFE HUGO… Și acolo se fuma în draci!

Fragment din „Sindromul picioarelor nelinistite”

Chestia asta cu urmăritorul mirosind a pucioasa infernului mi-a stârnit în cele din urmă convingerea că vârstnicul meu tată spiritual…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei