Camera mea

Fără-ndoială camera mea

mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri, iubiri, agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină/
Camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrează ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase.
De câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă.

Măcar lasă un semn,
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
Lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.

Leave a comment



Alte scrieri

flash opium

Flash (opium)

Pe Strada Regală chiriaşii aruncă în noi cu fulgere globulare – balcoanele rococo vibrează de urale într-o limbă de sorginte…

Fragment din „Sindromul picioarelor nelinistite”

Chestia asta cu urmăritorul mirosind a pucioasa infernului mi-a stârnit în cele din urmă convingerea că vârstnicul meu tată spiritual…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei