Camera mea

Fără-ndoială camera mea

mare cât un hangar
a fost martoră la un şir nesfârşit
de naşteri, iubiri, agonii
dintre cele mai urâte-
cu ochiul ei de icoană bizantină/
Camera mea cu pereţii solizi
ca ai cetăţii Camelot
vibrează ori de câte ori
extrag o carte din biblioteca de oase.
De câte ori mă anunţi
că plecarea-ţi va fi iminentă.

Măcar lasă un semn,
o urmă gracilă în praful roşcat
aşternut la trecerea dintre ani.
Lasă un acoperiş ciuruit
precum locatarul evreu-
bătrânul care îşi ridicase
aici o sukkah-
doctorul fără de arginţi
care noapte de noapte
citea din Tora
doar la lumina stelelor.

Leave a comment



Alte scrieri

Repede

repede îţi schiţez un portret în sanguină – te rog eu nu te ofili/ ești încă iarba mea verde de-acasă/…
Dimineata inghetata

E o dimineata inghetata

E o dimineaţă îngheţată iubito – acesta este adâncul ochiului meu prin care te privesc de dincolo cum îţi duci…
eu

Usor resapat… Ca la 1907…

Unii stau toată ziua pe sticlă, vizibil marcați de ultima vizită în Franța… …Eu – ușor reșapat… Ca la 1907…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei