Darie Lazarescu, un cronicar al zilnicei destramari

A VENIT, Darie Lăzărescu! Merg mai departe cu ceea ce am numit ”Cronicile mele neconvenționale”, următorul autor la care mă voi referi fiind Darie Lăzărescu. ”Împricinată”, astăzi, este cartea sa O IARBĂ CĂLCATĂ PE NERVI, apărută la Editura Singur către finele anului trecut…

DARIE LĂZĂRESCU, UN CRONICAR AL ZILNICEI DESTRĂMĂRI

Lăsând la o parte avalanșa de scribi pensionari care și-au ”descoperit” vocația de scriitori la vârsta a treia și care publică în neștire lame de ras ce se vor literatură, lui Darie Lăzărescu, respectând proporțiile și faptul că au trăit în sfere diferite de spațiu și timp, nu-i găsesc echivalent privind momentul debutului cu un volum de poezie decât gândindu-mă la un Ion Vinea, căruia, de asemenea, i-a apărut prima carte de gen la o vârstă seniorială. ”O iarbă călcată pe nervi”, păstorită de Ștefan Doru Dăncuș la Editura Singur din Târgoviște, cu o prefață semnată de Camelia Iuliana Radu, este o carte ce nu trebuie trecută cu vederea în nici un caz, căci ar fi o pierdere nu atât pentru autor, cât pentru cei care iubesc, într-adevăr, poezia. Aurel Sibiceanu notează că volumul lui Darie Lăzărescu este ”o carte de murit și de trăit, o liturghie a singurătății și, deopotrivă, a comuniunii”, iar Cindrel Lupe remarcă faptul că ”poezia lui Darie Lăzărescu pare scrisă cu un creion de desen”, făcând aluzie, desigur la meseria de pictor prin care poetul a fost cunoscut, îndeobște, până acum.

Fără să-mi permit să-i contrazic pe cei doi, mi-am permis să intru ”înlăuntrul” unei personalități stranii și contorsionate în durul contact cu lumea reală, fiindcă așa îl văd eu, în primul rând pe acest poet de indiscutabilă valoare. ”Poetul târziu”, cum îl numește Nicoleta Dabija, izbește încă de la primul text, cel care dă și titlul cărții, ”O iarbă călcată pe nervi”: ”Fiecare cuvânt/pe care nu izbutești să-l rostești/înseamnă soarta cuiva”, spune DL, dându-i acestuia, cuvântului așadar, o încărcătură demiurgică, precum în vechile cărți fondatoare. Poetul pare, aproape permanent, decis să găsească un soi de piatră filosofală, cu ajutorul căreia să fixeze definitiv viziunea sa deloc blândă asupra lumii prin care se mișcă, trăiește, respiră, face dragoste, dar cu care este și într-un război quasi-permanent.Ochiul său bine exersat de pictor se transformă într-o adevărată sabie de Damasc și taie fără anestezie absolut tot ce privirea transmite memoriei sale, prelucrând necruțător stimulii exteriori.

Marea obsesie, caracteristică poeților selenari între care se înscrie copios, este, însă, moartea. Asupra acesteia glosează mai mereu, ideea fiind, în accepția sa, că nici nu te luminezi bine la față, că și începi să-ți gândești moartea. Un alt motiv favorit este liniștea, mult căutata liniște: ”liniștea e ceața cu care mă spăl/iar ceața e sărutul umed de curvă”, iar după liniște nu poate veni decât sfârșitul, fără, însă, ca acesta să aducă după sine și iluminarea: ”eu am fost martor/am văzut totul/și am orbit/ajutați-mă să trec strada vă rog”. Cu Darie Lăzărescu te plimbi, vrei-nu vrei, prin ”griul garantat al zilei de mâine” și ești martor al unei lumi intrate în proces de implozie, punctul către care se îndreaptă toată materia văzută de el fiind propria pupilă, unde se concentrează inexorabil, pentru a nu mai ieși, rămânând prizoniera unei țări inventate ad-hoc. În acest context, chiar micile întâmplări cotidiene, banalul acela ce năpădește totul, capătă dimensiuni de cataclism pentru rutina acestui blând singuratic. Fuga poetului se petrece în direcții diferite, preferat fiind livrescul, căci, am uitat să vă spun, DL este și un rafinat cunoscător al artelor, un estet în fond.Astfel, damful de cartofi prăjiți poete deveni un berbece pentru memoria sa, cu ajutorul căruia fuge ÎN Tolstoi, de pildă. Iubirea, femeia, apar în tușe aspre și, totuși, tandre, ca în tablourile lucrate în cuțit: ”poate că e de ajuns-primește-mă/la umbra sânului tău ofilit de nașteri absurde/prefă-te măcar că sunt unic și de neînlocuit/în această viață a jumătăților de măsură”…

Cred că, cel mai bine, poezia lui DL trebuie citită într-un club de jazz, unde muzica se poate înlănzui perfect cu parfumul de vechi, cu alcoolul tare al imaginilor unei lumi desuete, dar și cu prăbușirea în sinele său a poetului. Mai cred că prietenul nostru, pentru că, cititndu-l, nu se poate să nu-i devii prieten, e un cronicar al zilnicei noastre destrămări, ”Macondo-ul” lui fiind Brăila, orașul peste care Luna strălucește înr-un mod atât de particular, încât Fănuș Neagu găsea zeci de metafore pentru descrierea acestui unic satelit al Terrei. Ultimul poem din volum începe cu versul: ”eu mi-am căutat scăparea printre cuvinte”, închizând, astfel, proiecția poetului asupra a tot și a toate. Nu mai am loc să vorbesc despre virtuțile stilistice ale acestui ”debutant”, Darie Lăzărescu având o scriitură extrem de rafinată, de elaborată. Obișnuiții străzilor fb nu au nevoie de pledoaria mea în acest sens.

Mai afirm, spre final, că sunt alături de Camelia Iuliana Radu, atunci când afirmă că poetul acesta a spus mai ales ce-a tăcut. În sfârșit, adaug că este mai mult decât evident că ne confruntăm cu un poet pe deplin împlinit, care a știut să-și aștepte momentul. Singura problemă e că, la ultima Judecată, și-l vor disputa două tribunale: cel al pictorilor, dar și cel al poeților.

GEORGE MIHALCEA
Tomis, 3 Martie 2015

Iohannis la Braila

Manifestaţie electorală civilizată pro Iohannis la Brăila, în jur de 5000 de oameni, vreme frumoasă… Fără huiduieli, ieşiri precipitate în dubă… Câţiva nemulţumiţi, mirosind puternic a băutură, fără nicio şansă de a fi luaţi în seamă. În imediata apropiere, grătarele cu mici şi fleici sfârâiau ca în cel mai prietenos infern. Mulţi s-au retras acolo, păcătuind din greu. Iohannis înconjurat de mulţime, neaşteptat de călduros… Am fost de faţă, nu-mi permit niciun fel de exageraţiuni…

Alte scrieri

Jazz

Un pian şi un tip/ mai mulţi tipi cu bonete caucaziene. un saxofon ca un şarpe îmblânzit. o trompetă în…
Citește mai mult 

Ah, ninge!

Ah ninge ca şi cum tâmplelor mele le-ar fi fost dor de căldura pierdută a palmelor tale/ de răvașele tale…
Citește mai mult 

Colectionarul de fluturi

Înspre bătrâneţe Max colecţiona poze cu femei- avea el un fix căruia nimeni nu-i găsea explicaţia – deţinea un carneţel…
Citește mai mult 

Poze

Poze cu un cetăţean oarecare ţinând în mână un glob de cristal în care tot ninge fără istov peste o…
Citește mai mult 

Flash – Ninge in Epicentrul Vechi

Ninge în Epicentrul Vechi al oraşului / femeile poartă stridente sentimente de firmă – la un balcon cu gorgone o…
Citește mai mult 
de vorba cu o starleta

Putin pe la Hollywood

Puțin pe la Hollywood, de vorbă cu o starletă oarecare…
Citește mai mult 

Ziua cand ne pregateam sa murim

Se făcuse o liniște de se auzeau lăcustele cum rod ultima frunză a verii. de atâta liniște mă dureau timpanele.…
Citește mai mult 

Si azi ma mir..

Şi azi mă mir că ora mea întunecată iubea secunda trupului tău pierdut în albăstrimea câmpului de cicoare/ ah, paharul…
Citește mai mult 

Citesc o carte din mers..

vorbe vorbe vorbe – uneori dau pur si simplu în gropi dar în general plutesc pe deasupra rigolelor pestilenţiale/ percep…
Citește mai mult 

Purcelusi, pesti de sticla, balerine

Purceluşi peşti de sticlă balerine are în vitrină mama avocatei de peste drum/ o viaţă de om plus fiica susţinută…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei