Infect… Pana la moarte…

Un fost amic, apatrid, expatriat, în orice caz bine hrănit dincolo de granițele sărăciei românești- Michael Allin, mă beștelește cum că nu plâng de milă teroriștilor sirieni…Sigur, îl amestecă în ciorba asta și pe Băsescu, nu se putea altfel! M-a înjurat vârtos, după care m-a blocat. Pagubă-n ciuperci! De unde se vede că, dacă te-ai născut mizerabil în România, DINCOLO rămâi tot infect…Până la moarte…

Despre Simon Ajarescu

Despre dispariția lui am aflat abia alaltăieri… SIMON AJARESCU, poet atins de aripa geniului…(1936-2013). Sărac și bolnav, s-a stins într-un azil-spital din Galați…Înmormântat rapid, (ca și cum ar fi deranjat pletora scriitoricească gălățeană), într-un loc aproape necunoscut. Fiind plecat aiurea, n-am fost în stare să-i alin suferința, nici să-l conduc pe ultimul drum…
Îmi rămân în amintire vizitele lui destul de dese, ca și cum ar fi căutat cu disperare un liman, serile de poezie dumnezeiască, vocea lui dojenitoare care mă îndemna să scriu și iar să scriu- când eu eram prea ocupat cu mângâierea spatelui de femeie…Dumnezeu să-l aibă la dreapta lui…

„Sărac: lipit sufletului. Nu am decât/ Un tei înflorit, el îmi parfumează umorile/ ochilor. Atunci când nu vă puteti/ Dumiri din ce pricină vă miroase respiratia/ Puternic, a o floare pe care doar teii o au,/ Privirile mele v-ating înmiresmate/ Deodorantul copac.(… ) Verde la fiecare frunză si-n florărime/ Aceeasi esentă. Seva lui dalbă ( … ) nu-si schimbă niciodată chimicul har/ Vârstele teiului se dilată-mprejur/ Până devin un fel de năluci albăstrui/ Asemănătoare undelor întinse de bătăile/ Inimii. Viziunea pulsează, izbindu-vă,/ Desi trunchiul a rămas locului./ Aici, unde eu nu astept nimic!”

(SIMON AJARESCU)

Pamant de la Ierusalim

..Mi-a adus cineva o mână de pământ de la Ierusalim. I-am spus: îmi aduci de pe dealul Golgotei, nu din altă parte. Şi mi-a adus.
Nu ştiu de ce sunt fascinat de mâna asta de ţărână, un pământ sărac, ars, calcinat…Am găsit şi o cochilie de melc, probabil de apă. Poate de pe vremea când marea cuprindea totul…
Mă simt ars de soarele Iudeei, nu ştiu de ce am impresia că merg agale pe Drumul Crucii, că voi asista la momentul de răscruce a creştinătăţii…

Intamplari, zi de zi

…Să vă spun ce mi se întâmplă zilnic? Vrând-nevrând iau în piept lumea…
Boşorogit, năuc, cu vertijuri care mă pun pe gânduri, bat străzile cu o sacoşă din plastic la purtător, scrutând orizontul mioritic, adulmecând mirosul doamnelor din alte vremuri( les dammes du temps jadis), într-un melanj năucitor cu chanelul (sau alt drac) al junelor d’aujourd’hui…Cu singurul meu ochi teafăr deprins să perceapă cele mai subtile nuanţe, măsor distanţe, apreciez forme, devoalez busturi şi şolduri…descopăr coapse până dincolo de limita de jos a decenţei…
Auzul meu, şi el diminuat până aproape de surzenie, suportă agresiuni incredibile, vorbe, parole, parole, coloane sonore ţâşnite din registrele altor vremuri, de când primul sistem de semnalizare se afla cu mult înaintea cuvântului…
Bag capul între umeri şi trec mai departe, sedus de fundul bombat al unei dudui care priveşte cu silă hainele mele ne-la-modă, zdrenţe mucede de cloşard…Ce minune! Ţoapa etalează coapse nesfârşite în colanţi de culoarea pielii punându-i în valoare dâmburile, colinele, văile umbrite…
– Băi boule, nu te uiţi pe unde calci?
Tremură trendul pe mine, asta e! Mai că nu o iau la fugă….Dar grăbesc pasul…Mai apuc să văd cu coada ochiului un june prea brunet( Matei brunul?), căruia fata îi plasează discret mălaiul câştigat în noaptea ce trecu…
La Tanti Elvira felinarul roşu se stinge încet…Fetele dorm demult cu iarba pe piept…Curând vor înflorii şi teii în vechea Brăilă…
Pe mâine…

Digresiune filologica

Am să fac acum – fir-ar să fie! – o mică digresiune filologică… Nu din vanitate profesională, ci din respect faţă de unii care ar crede că ŢOAPA ar face trimitere doar la femei, anume la acelea cărora dicţionarul le atribuie calificativele de ” grosolan, bădăran; ţopârlan, mitocan”…Total greşit, spun eu, menţionând că termenul vizează ambele sexe, fără osebire…Fiindu-mi teamă că vă voi plictisi, am să adaug totuşi că definiţiile din DEX sunt insuficiente şi vag definitorii. Câmpul semantic al cuvântului în cauză e mult mai larg. Astfel încât nu cred că greşesc afirmând că ţoapa tinde să devină, dacă nu acum, cu siguranţă foarte curând, un BRAND, şi anume un BRAND AUTOHTON…

Veţi vedea, dragi prieteni, că nu e nevoie să ieşi pe strada Călăraşi, ori pe Regală, pentru a da de ţoapa naţională. Aruncaţi, rogu-vă, o privire indiscretă în curtea vecinilor, în balconul lor, în blocul de vis-a-vis! Nu, lăsaţi spitalul de nebuni din preajmă, e neinteresant! Ăia sunt în lumea lor, ca îngerii, „încremeniţi în proiect”, cum ar spune mult prea seriosul domn Liiceanu…
*
Deci întoarceţi o clipă privirea de la KINGTV, unde moderatoarea unei emisiuni anteniste tocmai i-a transmis invitatului că ” are muci în freză”; mult mai aproape se află familia Pandele, vecină cu Suditu’ s family şi perete-n perete cu alde Gavazu…
Aceştia din urmă se numeau cândva, ruşinos, Găoază; după revoluţie au făcut cerere, li s-a aprobat: domnul şi doamna Gavazu, for ever…
*
Stau împreună de-o viaţă. Fac amor sâmbăta, fac şi copii, mănâncă, dorm, şi iar mănâncă, şi iar dorm. Ea se îngraşă, picioarele-i fac celulită, operaţia de cezariană arată oribil…Când începe să albească, îşi voseşte părul în roşu veneţian…

Merg în concediu; ea îţi pune pe degete toate bijuteriile familiei…Între timp, el a făcut burtă de atâta bere, fripturi de porc şi mititei: râgâie, se băşeşte, se uită cu ochi de taur după puştoaice…Când merge cu nevasta pe stradă, e cu un pas înaintea acesteia…De la serviciu, se opreşte zilnic în colţ la Iepuroaica, unde dă iute pe gât o doză…

Apoi, cei doi îmbătrânesc. Pe ea o dor reumatismele şi merge la băi…El face scurt un atac cerebral, pareză pe stânga sau pe dreapta. Şi cam gata…La ce dracu să trăieşti atât?
*
Mă gândesc că în acest moment, chiar în secunda în care scriu, milioane de oameni, cu aparatele lor performante, încearcă să imortalizeze clipa, rugând-o: stai! eşti atât de frumoasă!”…
Pe mâine…

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.