Dan Tapalaga despre Vadim Tudor

Moartea lui Vadim Tudor ne-a aratat, la fel ca momentul Paunescu, cati bezmetici traiesc printre noi. Din pacate, ingrijorator de multi: o armata de „patrioti” distrusi prin subsolurile netului, cohorte de bocitoare la televiziunile de stiri. Tamaierea mortului a devenit, in Romania, specialitatea casei. Cu cat mai gretos, cu atat mai bine. Ce deruteaza putin in cazul acestui mort recent imbalsamat in siropul televiziuinilor necrofage (unele si aceleasi, Romania TV, Antena 3 si B1 TV) este ceva cu totul nou, neverosimil. Anume, regretul exprimat de numeroase victime scufundate in mizerie ca nu mai are cine sa-i porcaiasca si sa-i injure cu talentul celui mai sinistru si toxic personaj politic de dupa ’89.
De la politicieni nu e cazul sa avem mari asteptari, ei ne-au dovedit de atatea ori ca n-au decenta si un strop de demnitate. Dar nu credeam vreodata ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, va putea sa-l elogieze intr-un necrolog pe „marele om de cultura”, „intelectualul public” pentru „inegalabilele lui pamflete”. Asta la cateva luni dupa ce Vadim Tudor l-a numit intr-o postare pe Facebook „membru (organ) in pantalonii grupului Bilderberg”. Pe deasupra, i-a mai trimis si o coroana de flori cu mesajul „Somn lin”.
Cum sa-ti exprimi pe atatea cai admiratia fata de un om care te-a facut acum cateva luni o p…a de om in pantalonii altora? Capacitatea de a multumi defunctului calomniator pentru „inegalabilul pamflet” arata totusi o coloana foarte flexibila, capabila de contorsiuni morale imposibile in cazul fiintelor vertebrate. Iar ce deranjeaza aici este ca a semnat necrologul in calitate de guvernator, nu in calitate de molusca. Mare dezamagire. Nu vad de ce trebuie amestecata BNR in priveghiul asta murdar.
Ion Iliescu i-a acordat Steaua Romaniei, iar Traian Basescu n-a reusit sa-i retraga cea mai inalta distinctie acordata de stat, a pierdut procesul in instanta. Din acest motiv va fi ingropat cu onoruri militare. Dar pentru ce-l onoreaza, pana la urma, statul roman? Pentru marsul minerilor asupra Capitalei din 1999, cand liderul PRM si Miron Cozma sperau sa puna mana pe putere dupa modelul fascist? A fost una din cele mai negre momente ale democratiei, iar Vadim Tudor s-a numarat tot timpul printre marii ei dusmani.

Pentru rusinea de a avea un extremist lugubru, anti-semit si xeonofob, in turul doi al prezidentialelor din 2000? Pentru circul facut in Parlamentul Romaniei in decembrie 2006, cand Vadim Tudor s-a dezlantuit ca un demnon exorcizat impotriva raportului Tismaneanu de condamnare a comunismului? Pentru turnatoriile la Securitate, pentru recuperarea tuturor securistilor in partidul sau? Pentru haznalele Romania Mare si Tricolorul? Pentru osanalele inchinate lui Ceausescu inainte de ’89? Pentru ce-l onoreaza statul roman pe CVT? Pentru calomniile si insultele infioratoare proferate de-a lungul timpului impotriva tuturor? De ce este „mare patriot” si iubitor de tara, ca a improscat cu noroi in ultimele zile de viata intr-unul din putinele simboluri ale performantei in sport, Simona Halep, de care toti romanii se mandresc?
Pentru asta va prosternati azi la cel mai detestabil politician din cati a numarat tara asta in ultimul sfert de secol? De ce trebuie umanizata cea mai odioasa creatura politica zamislita in laboratoarele fortelor care au tinut ani de zile Romania in intuneric dupa 1990? Sau poate pentru ca nebunul tuturor regilor si-a aratat mereu cumva utilitatea, in felul lui abject. Am mai ratat, ca societate, un moment de necesara igiena publica. Am facut in schimb un nou exercitiu colectiv de bulversare a valorilor. Ne-am zapacit din nou propriul popor, explicandu-i ca negrul cel mai intunecat este albul pur, imaculat.
Noi nu putem uita cine a fost in realitate Vadim Tudor. Vladimir Tismaneanu a pus semnul egal intre numele lui Vadim Tudor si poluarea spatiului public. Aceste cuvinte au devenit intr-adevar sinonime. La fel cum stim bine ca „Tribunul” facea parada de patriotismul sau de tejghea si de cultura tip „stii si castigi” pentru a insela electoratul. Cine n-a inteles atata lucru nu va pricepe nici textul asta.

Cum sa-ti exprimi pe atatea cai admiratia fata de un om care te-a facut acum cateva luni o p…a de om in pantalonii altora? Capacitatea de a multumi defunctului calomniator pentru „inegalabilul pamflet” arata totusi o coloana foarte flexibila, capabila de contorsiuni morale imposibile in cazul fiintelor vertebrate. Iar ce deranjeaza aici este ca a semnat necrologul in calitate de guvernator, nu in calitate de molusca. Mare dezamagire. Nu vad de ce trebuie amestecata BNR in priveghiul asta murdar.
Ion Iliescu i-a acordat Steaua Romaniei, iar Traian Basescu n-a reusit sa-i retraga cea mai inalta distinctie acordata de stat, a pierdut procesul in instanta. Din acest motiv va fi ingropat cu onoruri militare. Dar pentru ce-l onoreaza, pana la urma, statul roman? Pentru marsul minerilor asupra Capitalei din 1999, cand liderul PRM si Miron Cozma sperau sa puna mana pe putere dupa modelul fascist? A fost una din cele mai negre momente ale democratiei, iar Vadim Tudor s-a numarat tot timpul printre marii ei dusmani.

Pentru rusinea de a avea un extremist lugubru, anti-semit si xeonofob, in turul doi al prezidentialelor din 2000? Pentru circul facut in Parlamentul Romaniei in decembrie 2006, cand Vadim Tudor s-a dezlantuit ca un demnon exorcizat impotriva raportului Tismaneanu de condamnare a comunismului? Pentru turnatoriile la Securitate, pentru recuperarea tuturor securistilor in partidul sau? Pentru haznalele Romania Mare si Tricolorul? Pentru osanalele inchinate lui Ceausescu inainte de ’89? Pentru ce-l onoreaza statul roman pe CVT? Pentru calomniile si insultele infioratoare proferate de-a lungul timpului impotriva tuturor? De ce este „mare patriot” si iubitor de tara, ca a improscat cu noroi in ultimele zile de viata intr-unul din putinele simboluri ale performantei in sport, Simona Halep, de care toti romanii se mandresc?
Pentru asta va prosternati azi la cel mai detestabil politician din cati a numarat tara asta in ultimul sfert de secol? De ce trebuie umanizata cea mai odioasa creatura politica zamislita in laboratoarele fortelor care au tinut ani de zile Romania in intuneric dupa 1990? Sau poate pentru ca nebunul tuturor regilor si-a aratat mereu cumva utilitatea, in felul lui abject. Am mai ratat, ca societate, un moment de necesara igiena publica. Am facut in schimb un nou exercitiu colectiv de bulversare a valorilor. Ne-am zapacit din nou propriul popor, explicandu-i ca negrul cel mai intunecat este albul pur, imaculat.
Noi nu putem uita cine a fost in realitate Vadim Tudor. Vladimir Tismaneanu a pus semnul egal intre numele lui Vadim Tudor si poluarea spatiului public. Aceste cuvinte au devenit intr-adevar sinonime. La fel cum stim bine ca „Tribunul” facea parada de patriotismul sau de tejghea si de cultura tip „stii si castigi” pentru a insela electoratul. Cine n-a inteles atata lucru nu va pricepe nici textul asta.

In Ungaria

In Ungaria am simțit dușmănia chiar de la frontieră…
Trecut mult după miezul nopții, vameșii maghiari ne-au dat jos din autocar, ne-au aliniat ca la Auschwitz, ne-au băgat într-o sală unde ne-au controlat amănunțit bagajele… Știți, valizele noastre cu chiloți de schimb, tricouri, ceva merinde…Asta s-a întâmplat și anul trecut…
Au găsit o sticlă de palincă la șoferi, pe care au confiscat-o… În acest timp, alte autocare treceau granița fără dificultate..
La hoteluri se uitau la noi ca la dracu/…
Am zis bodaproste când am ieșit din pusta asta ostilă. A, uitasem! Șoselele pline de polițiști care ne opreau la câțiva kilometri… Ungaria lui Orban – stat polițienesc…

Cronica. Veche de Iunie

Citește, mă, despre cartea mea, COLIVIE PENTRU LICURICI ȘI GREIERI, la pagina 4… O carte pentru adulții dedulciți la poezie…

Cronica. Veche de Iunie
Plină de muze/ deloc confuze/ tandră da’ vibranta/ precum o mantra
Nu-i chip de acalmie/
Lectura deci, vie va fie!

PS multumiri speciale „anchetatilor” si textelor lor cu ocheade. Prelungi de dau iama si-n Iulie
Dinspre alta viața/ de joc, joaca si vremuri de răsfață

Feisbucu’ e plin de nebuni…

Cei mai mulţi sunt nebuni frumoşi, au umor, fără ei am căsca de plictiseală. Ţăcăniţi de toate dimensiunile, vârstele şi categoriile.

Femeile umplu spaţiul virtual cu şerpuiri virtuale: dacă te iei după ele, te poţi pierde într-un spaţiu semănând teribil cu o gaură neagă. Photoshopurile lucrează din greu: se şterg riduri, se dau jos kilograme, lumina cade blândă estompând dezastrul lăsat de ani.

Fiecare încearcă să ascundă ceva, in my secret life, nu-i aşa? – fiecare lasă dracu’ în urmă un trecut anost, lipsit de culoare. Rareori am văzut doamne care să se afişeze alături de mangafaua de acasă, doar dacă nefericitul nu seamănă cel puţin cu Poptamas. Fetele se pupă la greu cu fârţângăi tatuaţi, doamnele serioase(?) îl pozează pe nefericit doar din spate, să nu i se vadă chelia avansată şi burta revărsată. Alteori, mai vezi câte una cu pălmuţa ei dolofană cu degete încărcate de inelele unei căsnicii prelungite dincolo de limita decenţei – deci cu lăboiul ăla dezgustător aşezat posesiv pe genunchiul osânditului.

Şi n-am înţeles de ce fiecare îşi postează pozele progeniturilor, viitoare staruri, ori cel mult vipuri de club, să fie ceva acolo care să iasă din monotonia zilelor noastre. Declar că nu mă interesează rahatul proaspăt al altora, eu fiind deja sătul de scutece, biberoane şi alte accesorii de genul acesta.

Când nu se afişează cu nemernicii ăia mici, musai să poarte în braţe un căţel. O pisică. Un hamster. Un purcel. Ceva care să ne înduioşeze. Mărturisesc: cu ochii în lacrimi, trec în fugă peste menajerie; îmi holbez ochii pe bucile cuiva care, din păcate, se află la mare distanţă de noaptea sentimentelor mele…

M-a năucit solicitarea unei doamne: “căutăm rochiţă de banchet, clasa a IV-a… Idei? Cineva?” Nu, doamnă, nu am rochiţe de banchet, clasa a IV-a…

Bărbaţii se întrec în poante, bancuri slabe, comentarii mai mult sau mai puţin decente. Mie îmi plac, le dau şi eu mai departe. Un tip îşi postează farfuriile cu mâncare, altul peştii uriaşi pe care n-o să-i prindă niciodată. Cineva face, într-un stil personal, reclama unei piese de teatru (sper să nu se supere pe mine că îl citez exact):

“Piesa este interesantă, aveți ce vedea: replici scîrboase, actori mulți pe scenă (fo doi), publicul este în extaz cam 10 minute după care părăsește sala în delir, așa că aveți mai multe locuri libere la dispoziție. Se folosesc toate expresiile vulgare din Ferentari, actorii sînt ușor matoi, iar eroina principală termină piesa în curu’ gol.” Şi mai departe: “Dacă nu mă credeți, veniți Duminică să vedeți, o să fiu și io acolo pentru că i-am promis actriței că o s-o mîngîi pă țîțe la final și ea este nerăbdătoare. PS 2 Vă rog să distribuiți dracului porcăria asta, că am promisă o reducere dacă reușesc să mai prostesc fo doi-trei fraieri să vină.”

Aşadar, mergem la teatru. Dacă nu cumva suntem în plină desfăşurare a dramei…

Am cunoscut câţiva din prietenii mei… în carne şi oase. Iată adevărul: femeile erau mult mai tinere şi mai frumoase. Pe câteva le-am strâns la piept, simţind pe sufletul meu o dulce apăsare… Bărbaţii arătau… vai de mama lor!

Închei într-un ton optimist, citând o întrebare care poate revoluţiona gândirea lumii: “ Ştie cineva: are Nelu Ploieşteanu amantă?

Pe data viitoare…

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.