Din jurnalul lui Darius Valcov

”Mi-am căutat Rolexul sub pat și-am dat de-un Picasso. Nu știu cum a ajuns acolo. Când să deschid dulapul, mi-au căzut niște lingouri pe picioare de mi-au sărit diamantele de pe unghii. Am chemat un medic din Dubai să-mi pună piciorul în gips suflat cu platină. Până vine, îi fac un pachet cu sturioni pe care-l învelesc într-un desen de Dali, oricum era pătat cu ketchup și muștar de la niște mici. Îmi place să trăiesc uneori popular. Aseară am fost la cimitir la niște neamuri. Simțit cum sunt, nu m-am dus cu mâna goală, vreau să se știe cât îmi prețuiesc morții, așa că le-am lăsat în cavou niște bani, ca să aibă de șpăgi la Sf. Petru. Când să ies din cimitir m-am întâlnit cu niște cetățeni cu figuri fioroase care mi-au dat cu forța niște pungi de plastic de la Kaufland. N-am vrut să-i jignesc spunându-le că eu nu mănânc decât de la vită Kobe în sus, așa că m-am lăsat forțat să le primesc. Abia acasă am văzut că pungile erau pline cu bani și m-am enervat foarte tare pentru că erau euro iar eu, patriot fiind, nu concep să țin sub saltea altceva în afară de moneda națională”. Din jurnalul lui Darius Vâlcov.

Vreme trece, vreme vine…

Scriu la tastatura calculatorului, scriu oarecum presat de timp. Nu mă gândesc o secundă la caligrafia tatălui meu, om cu doar patru clase primare. Parcă am şi uitat cum îmi trimitea el răvaşe mie, om cu facultate. Cum literele făceau volute, zburau, pluteau, într-o coregrafie a păsărilor. Îmi scria de mână, bietul de el, cum învăţase între războaiele mondiale, îmi scria la o superbă tastatură a sufletului…

Eliminarea treptată (şi aproape inevitabilă) a scrisului de mână mi se pare una din monstruozităţile vremurilor pe care le trăim. Nu mă refer la vechea caligrafie – o veritabilă artă – însuşită de marea majoritate a celor care azi nu mai sunt. Aceea s-a dus, a trecut. Eu merg în timp mai aproape de zilele noastre, în acel moment când am conştientizat că mă pot exprima prin coordonarea sufletului cu mâna, aşa cum făceau scribii vechiului Egipt. Papirusurile sunt o mândrie a omenirii. Piatra aceea pe care am văzut-o la Louvre şi care a dezlegat enigmele Egiptului antic e o minune.

Îmi scriu cărţile de mână, cu stiloul…

Am mai uitat frumuseţea literei „a”, nu mai zăbovesc asupra şerpuirii lui „s”. Trec rapid peste rânduri, tai, şterg, corectez. Mă grăbesc şi eu, ca toţi cei din ziua de azi. Ştiu să tastez destul de repede şi la computer. Calculatorul mă apropie de cuvântul tipărit. E şi asta una din multele slăbiciuni ale oamenilor mai… copţi.

Dar mă gândesc la efectul devastator pe care îl va avea înlocuirea scrisului de mână cu aşa-zisele abilităţi… Va dispărea o deprindere dobândită în mii de ani, va fi anulată o zonă importantă din cultura omului. Cât despre ce se va întâmpla mai departe cu noua generaţie, mi-e şi frică să-mi închipui! (Darie Lăzărescu)

(Apărut în Cronica Veche, ianuarie, 2015)

Fotografii a ceea ce se vede

Ca scriitor eu doar execut fotografii a ceea ce văd, în cuvinte. Dacă scriu despre sadism este pentru că acesta există. Nu eu l-am inventat şi dacă ceva oribil se petrece într-una dintre cărţile mele este pentru că astfel de lucruri se întâmplă în vieţile noastre de zi cu zi. Nu sunt de partea răului, în cazul în care un astfel de lucru există în abundenţă. În ceea ce scriu nu sunt întotdeauna de acord cu ce se întâmplă şi nici nu lâncezesc în mocirlă doar de dragul de a face asta. De asemenea, este interesant de observat că oamenii care îmi ironizează munca par a trece cu vederea secţiunile care conţin bucurie, dragoste şi speranţă, şi chiar există astfel de secţiuni. Zilele mele, anii mei, viaţa mea au văzut urcuşuri şi coborâşuri, lumini şi întunecimi. Dacă aş scrie în continuu şi numai despre lumină fără să menţionez celelalte lucruri, atunci, ca şi artist, aş fi un mincinos. (Charles Bukowski)

Alte scrieri

adrian vasilescu

Adrian Vasilescu despre bani de pensii

Domnul Adrian Vasilescu de la BNR, încercând să-mi explice că da, nu mai sunt bani de pensii, ne-a luat dracu`…
Citește mai mult 
stefan ciocianu - darie lazarescu

In jungla amintirilor pierdute

Mi-ai făcut-o… Dar lasă că-mi vine și mie rândul… Din ciclul „Să nu uiţi, Dar.. ie… târziu!”: doi pui de…
Citește mai mult 
eva sorina

Eva Sorina a deschis o carte…

pupa-i-aş urma până s-o transforma iar copilă!…
Citește mai mult 
flash

Flash

Stau ghemuit sub un cort în Vama/ îmi fac bilanțul cu un creion chimic pe un caiet de dictando interbelic/…
Citește mai mult 
editia de seara

Editia de seara

Aş fi vrut să-ţi scriu cel mai frumos poem de dragoste din câte s-au cântat în falset la colţuri de…
Citește mai mult 
punctul de fuga

Punctul de fuga

Sunt obosit/ inima-mi bate precum clopotul-alfa de la Notre Dame în vremurile de primejdie încă prepar amestecul toxic de ierburi…
Citește mai mult 

Cultura relatiilor dintre oameni

Nu am fost prea tare nicodată la capitolul „Cultura relaţiilor dintre oameni”. Adeseori mi-am dat cu stângul în dreptul, am…
Citește mai mult 
obligado

Obligado

… şi după ce ne-a trecut melanholia asta ca o mâzgă albastră şi ne-am otrăvit sufletele şi degetele cu pigmenţi…
Citește mai mult 

Mesajul unui profesor de exceptie: Avem o tara plina de imbecili

Mesajul unui profesor de excepţie: „Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nu știu că America e…
Citește mai mult 
o poveste

O poveste

Ăi bătrâni aveau și ei o casă undeva la marginea târgului/ mai încolo câmpia care nu ducea nicăieri- cine s-ar…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei