N-am să mai scriu despre tine

N-am să mai scriu despre tine. Nici în somn,
nici în miezul de zi.
Ar fi ca și cum aș fotografia un seism
ori moartea lentă a unui fir de iarbă.
Și asta- crede-mă- nu se poate.

Și dacă te-ai schimba la față,
cu viața pe viață călcând,
m-aș întreba ce mai cauți tu
în piatra de alexandrit (niciodată
aceeași pe degetul păcătosului cu trupul).

Aș fi în impas ca un râu subteran
fără ieșire la mare.
Ca un tren cu destinația necunoscută. Ca un înecat vechi
compătimit cu false regrete
pe o plajă din Vama.

Și asta- crede-mă- nu se poate.

Astăzi nu s-a născut nimeni

(platou)

Rubrica de la nașteri-decese e goală, vai!
Minutarele ceasurilor au încremenit-
stop-cadru! tăiați! tăiați!- prea multă mișcare
în plan american, coloana din dreapta a intrat
prea devreme! Coloana din stânga, cu cei desemnați
să moară pe câmpul de luptă, să mai aștepte.

Nu vă grăbiți să deveniți eroi
ai câmpiilor patriei.
Tatăl meu așteaptă
de aproape un veac
cu iarba pe piept,
și nimeni nu-i dă intrarea-
nimeni nu strigă motor!

Frumos e să mori pe câmpiile patriei.
Frumos e să-ți cânte la cap greierii.
Și mai frumos ar fi să te fluture fluturii
în aerul prietenos al lui April.
Deocamdată mai așteptați. Mai refacem
puțin machiajul.
Ați plâns puțin cu ploaia asta de toamnă,
și e doar începutul.

Semnal. Ora 12, fix

Am primit bucățelele tale de suflet,

îmi scrie ea, mă declar mai fericită decât în
singura noastră noapte de dragoste. Îți amintești?
Cum te purtam de mână pe cărările umede
ale întunecatei, adâncii mele păduri. M-ai întrebat dacă
în fiecare zi plouă la tropice, dacă acolo răsare aceeași lună
însângerată, dacă apune ea în același loc,
frisonând,scoțând strigăte
ca în pragul morții.

Sunt mai fericită acum decât
ochiul de pe aripa fluturelui de noapte
pândindu-ne înfierbântat din spatele frunzei de brustur.
Fericită m-am făcut acum și alunecoasă
ca sufletul ceții
ce ne spăla de absolut toate păcatele
aruncate asupra noastră în târgul ospiciilor și
al oamenilor sănătoși la cap.

Ți-amintești?
Degetul meu curios
răsfoiește și astăzi cartea în care se povestește
cum vremuiește vremea,
cum pică ghinda în codru
și alte asemenea
nimicuri.

Semnal de seară

Ar trebui să nu ne mirăm:
mirosul
de mere coapte
şi scorţişoară
e în stare să
descuie blând
centura de castitate
a unei femei oarecare.

Uite-l cum
ne bate în geam
cu un deget erect,
cu un ochi fixat
pe amintirile dragi
de familie-
cu mâna
pe butonul cel roșu
de panică.

Și uite ce fierbinte
începe să ningă
peste căsuța noastră
de aramă
din Kikinda.

A pleca din poezie

A pleca din poezie
în altă direcţie
e ca şi cum te-ai trezi
într-un oraş străin,
undeva prin Volta Superioară –

Nu cunoşti pe nimeni,
nu vorbeşti limba,
la hotel nu găseşti loc –
aşa că îţi odihneşti oasele
în singurul lor parc municipal
fără furnici carnivore.

Imediat apar gardienii
şi îţi ard o amendă de nu te vezi
pentru că ai început să vorbeşti
cu subiect şi predicat
în fraze care nu spun altceva
decât că ţi-e foame,
decât că ţi s-a făcut de sex,
decât că ţi s-a făcut de o moarte
ca oricare alta.

logo-darie-lazarescu-f

Artist la artiste peintre. A fost Prof la litterature. A fost Writer la Writer. A fost Freelancer la Artist Plastic. A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi. A studiat la lettere e filosofia. Trăieşte în Palilula. Din Roșiorii de Vede.

Contact Info

Braila - Romania

Copyright 2017 © Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.