ebose

Ebose, bruioane 2

În acel timp de care puțini își mai amintesc, nici Petru nu devenise ucenic al lui Asklepios pentru a îngriji cu nesfârșit devotament rănile înfiorătoare ale Ondinei. Era tânar si liber și bătea des drumul dintre Verona și Mantua, când cu piciorul, când călare pe un măgăruș care prea des se oprea să se odihnească. Făcea pe mesagerul pentru câțiva bănuți și nu o dată întârziase, fiind aspru mustrat de clienți. Circula chiar o istorie cu doi tineri îndrăgostiți care își puseseră capăt zilelor tocmai datorită acelui nefericit concurs de împrejurări: mesagerul nu sosise la timp. Dar Petros nega că ar fi fost vorba de el; susținea că s-ar fi aflat în cu totul alt loc. Existau martori care l-ar fi văzut însotind armata lui Pancho Villa dincolo de Sierra Madre; unii susțineau chiar că ar fi fost împușcat în împrejurări cu totul neclare, dar nimeni nu ar fi putut jura că acesta e adevărul. Cert este că fu văzut în timpul revoluției din 1989 ținut la braț de o doamnă pe nume Lucia Kita și împărțind manifeste, cu toate că mulți spuneau că această doamnă, celebră în epocă prin frumusețea ei, murise demult, în timpul marelui cutremur din 1977.
“În fond”, comentă Kovalski, ”istoria e un cartier rău famat prin care orice prost se poate plimba în deplină libertate… ”Dar Petru constată că nici nu-și mai asculta prietenul. Se gândea constant la Ondina care nu mai era, dar, într-un ungher al amintirii sale de om aproape bătrân… , ca fructul unei gutui din copilărie, lumina șoldul acelei Miluca Hec, femeia care, până s-o întâlnească, îi șoptise la telefon: ”Știi cum sunt ochii mei când plâng? Verzi ca iarba călcată pe nervi… ” Petru avea puterea de a imagina, cuvintele femeii explodaseră în el, le simțea sub piele ca pe niște calupuri minuscule de dinamită…

Alte scrieri

Blague

Plâng poeții de se cutremură carnea pe ei. Nu le-a murit nimeni din cei dragi, nici măcar câinele de companie.…
Citește mai mult 
n-am-sa-mai-scriu

N-am să mai scriu despre tine

N-am să mai scriu despre tine. Nici în somn, nici în miezul de zi. Ar fi ca și cum aș…
Citește mai mult 

Astăzi nu s-a născut nimeni

(platou) Rubrica de la nașteri-decese e goală, vai! Minutarele ceasurilor au încremenit- stop-cadru! tăiați! tăiați!- prea multă mișcare în plan…
Citește mai mult 

Semnal. Ora 12, fix

Am primit bucățelele tale de suflet, îmi scrie ea, mă declar mai fericită decât în singura noastră noapte de dragoste.…
Citește mai mult 
semnal-de-seara

Semnal de seară

Ar trebui să nu ne mirăm: mirosul de mere coapte şi scorţişoară e în stare să descuie blând centura de…
Citește mai mult 
imi-propusesem-sa-mi-revin

Îmi propusesem să-mi revin… Nu se poate…

Îmi propusesem să-mi revin… Nu se poate… Cineva mi-a șters postarea. Îl (îi) anunț că o voi posta la nesfârșit…
Citește mai mult 

A pleca din poezie

A pleca din poezie în altă direcţie e ca şi cum te-ai trezi într-un oraş străin, undeva prin Volta Superioară…
Citește mai mult 
micul-zeu-al-ploii

Micul Zeu al Ploii

Uneori când te simțeai părăsit/ uitat de toți sfinții/ desenai pe nisip cu degetul chipul Micului-Zeu-Hermafrodit-al-Ploii/ un fel de femeie…
Citește mai mult 
quotidian

Quotidian

În septembrie se dă liber la nunți. Defilăm în limuzinele noastre albe, prelungi ca niște sicrie regale. Împărțim mărunțiș cerșetorilor…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei