Nu am fost prea tare nicodată la capitolul „Cultura relaţiilor dintre oameni”. Adeseori mi-am dat cu stângul în dreptul, am gafat, am luat bobârnace…M-am ridicat, m-am scuturat şi am mers mai departe. Rău intenţionat ,însă, nu cred că am fost vreodată. Doar atât: uneori m-am supărat ca văcarul pe sat…mi-a lipsit, deci, înţelepciunea de a privi condescendent mulţimea de tipuri umane, de situaţii (unele bizare, absurde), de întâmplări imprevizibile…Cu un coleg de şcoală am stat supărat vreo patru luni…pe motive politice. Săptămâni întregi m-am uitat urât la o colegă (destul de singură, bărbatul fiindu-i plecat în străinătate, o doamnă stătută prin urmare)…care s-a îndoit( în public) de virilitatea subsemnatului…Si, dacă mă gândesc bine, nu cred că mă încercase vreodată…Înnebuneşti, numai dacă te gândeşti prin ce trec copiii noştri…cei care, abia intraţi in viaţă, iubesc fără discernământ şi suferă pe potrivă…Mi-e milă de ei…
Pe Facebook, situaţia nu diferă prea mult…Mulţi se avântă, speră, aruncă săgeţi dubioase, se supără când nu li se dă atenţie. Bărbaţii îşi strică ziua când dau cu ochii de muşchii altora…se deranjează la stomac, devin insomniaci…Se îndrăgostesc de himere. Nici nu-şi imaginează că fantasmele acelea (desăvârşite) au şi ele puncte negre, riduri, disfuncţii de tot felul…Nu vor crede în veci că în spatele unei june se ascunde un bărbat pervers, că suava crizantemă e ,în realitate, o băbăciune hâdă sau o isterizată în pragul menopauzei…
O doamnă, de undeva,in acest deşert virtual, s-a supărat pe mine pentru că, după lungi discuţii pe teme de cultură, aş fi sărit calul şi aş fi folosit polisemantismul drept cale de atac la preţioasa-i persoană…Nici vorbă de aşa ceva! A pus capăt discuţiei ultime…spunând că, de fapt, „tovarăşul de viaţă” citeşte toate comentariile ei (sper că nu cu pistolul la tâmplă), că s-ar fi supărat etc…Imi şi imaginez scena: furie, gelozie, eventuale vorbe grele şi, aşa cum se poartă azi, câteva scatoalce zdravene…Să se sature de amor pe facebook!
