Erau ploi calde… (sindrom..)

Erau ploi calde care, uneori, abia reușeau să umezească țărâna.
Mirosul de praf adăugat celui dulce-crud-amar de brusture era ca mirosul cărnii de om bătrân.
Ședeam strânși unul în altul, formam un singur corp. Eu îmbrățișând umărul băiețesc al lui Eleni;
Homer, ghemuit cu capul între genunchi, cu pletele blonde, feminine, tresărind de frică între două suspine. Electra, privind către Aron. Aron, cu pistruii dilatați și părul în flăcări. Eu, spunând povești despre viața mea; despre mânăstirea minoriților care mă adăpostise un timp, nedeterminat în amintirea mea. Despre padre Pelagiu și otrăvurile lui…
– Tună și fulgeră la cornul caprei, spuneam. E bine, e frumos. Ar trebui să ieșim să ne uităm.
Dinspre groapă vin în fugă, șiroind de apă, fetele lui Traian Nabardac: Oaia, Fâsca, Florica.
Toate trei sunt negre și parcă strânse de nas.
Oaia e înaltă, slabă, are gura pungă și ochi de țigan abia scăpat din pușcărie…
Fâsca e șleampătă, merge împiedicat; mănâncă cu toată gura o felie de pâine cu untură…
Florica e mică, lățoasă; poartă o fustă creață din voal roșu cu flori galbene și albastre. Fusta udă
i s-a lipit de fundul cât pumnul, de picioarele subțiri ca fusele…
Fâsca făcuse din tuburi de cucută pompe cu piston, le umpluse cu apa murdară de la groapă. Ne
dă fiecăruia câte una, vrea să ne jucăm de-a rușii și germanii. Spunea ea că a văzut la cinema un
film cu Căderea Berlinului…Hai, că a stat ploaia…
Toți vor să fie Alioșa, pentru că el nu moare niciodată. Pentru că Alioșa face parte dintre ai noștri care îi seceră până la unul pe ai lor…
Tragem la sorți, rămâne doar unul…
După ce ne-mpușcăm ca chiorii și cădem lați la pământ, bâțâind din picioare și scoțând strigăte
de durere și moarte, rămân eu- Alioșa, care mi-am câștigat dreptul de a mă da câteva ture cu tricicleta Floricăi. Florica e singura din cartier căreia taică-său i-a cumpărat o tricicletă. Ai lor
privesc geloși spre mine care, acum, am uitat de Eleni…
– Cine merge cu mine la tunel, spune Eleni, și toată lumea înoată prin brusturii încărcați de
ploaie, în care soarele se sparge în țăndări bâzâind pe la urechile noastre ca gloanțe de argint…

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIȘTITE – fragment

Alte scrieri

imbata-te

Imbata-te

Îmbată-te/ fă-te praf și pulbere/ rescrie limba mamei tale în textele pietrei de la Rosetta/ iubește femeia Solweig răsărită din…
Citește mai mult 

Scotocind prin lada de zestre a femeii

am aflat întuneric felurit- unul mătăsos ca foşnetul rochiei de bal de un albastru electric/ un altul aspru ca vocea…
Citește mai mult 

Curățenia de vară după Bacovia

Am făcut curat după Bacovia- ploile putrede/ toamnele nesfârșite/ scânteile galbene/ voievozii în straie violete/ iubitele tuberculoase/ doamne, câtă mizerie…
Citește mai mult 

Film de familie

Am ucis, dar acum mi-e bine. Urmăresc filme de familie cu soți care se despart amiabil. Au și o fetiță…
Citește mai mult 
darie-l--gherbaluta

Cu Gabriel Gherbaluta in Heavens

Ieri.. la HEAVENS.. Vreau și eu o porție de conopidă..
Citește mai mult 
in memoriam simon ajarescu

In memoriam Simon Ajarescu

O pagină, atât… Cred că merită citită… In memoriam Simon Ajarescu
Citește mai mult 

O zi care nu mai spune nimic

15 iunie… O zi care nu mai spune nimic… Pe ici, pe colo, câte un oftat. Ni s-a recomandat să…
Citește mai mult 

Am fost furios, am ucis, mi-am revenit, acum sunt bine…

În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși- au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei