Feisbucu’ e plin de nebuni…

Cei mai mulţi sunt nebuni frumoşi, au umor, fără ei am căsca de plictiseală. Ţăcăniţi de toate dimensiunile, vârstele şi categoriile.

Femeile umplu spaţiul virtual cu şerpuiri virtuale: dacă te iei după ele, te poţi pierde într-un spaţiu semănând teribil cu o gaură neagă. Photoshopurile lucrează din greu: se şterg riduri, se dau jos kilograme, lumina cade blândă estompând dezastrul lăsat de ani.

Fiecare încearcă să ascundă ceva, in my secret life, nu-i aşa? – fiecare lasă dracu’ în urmă un trecut anost, lipsit de culoare. Rareori am văzut doamne care să se afişeze alături de mangafaua de acasă, doar dacă nefericitul nu seamănă cel puţin cu Poptamas. Fetele se pupă la greu cu fârţângăi tatuaţi, doamnele serioase(?) îl pozează pe nefericit doar din spate, să nu i se vadă chelia avansată şi burta revărsată. Alteori, mai vezi câte una cu pălmuţa ei dolofană cu degete încărcate de inelele unei căsnicii prelungite dincolo de limita decenţei – deci cu lăboiul ăla dezgustător aşezat posesiv pe genunchiul osânditului.

Şi n-am înţeles de ce fiecare îşi postează pozele progeniturilor, viitoare staruri, ori cel mult vipuri de club, să fie ceva acolo care să iasă din monotonia zilelor noastre. Declar că nu mă interesează rahatul proaspăt al altora, eu fiind deja sătul de scutece, biberoane şi alte accesorii de genul acesta.

Când nu se afişează cu nemernicii ăia mici, musai să poarte în braţe un căţel. O pisică. Un hamster. Un purcel. Ceva care să ne înduioşeze. Mărturisesc: cu ochii în lacrimi, trec în fugă peste menajerie; îmi holbez ochii pe bucile cuiva care, din păcate, se află la mare distanţă de noaptea sentimentelor mele…

M-a năucit solicitarea unei doamne: “căutăm rochiţă de banchet, clasa a IV-a… Idei? Cineva?” Nu, doamnă, nu am rochiţe de banchet, clasa a IV-a…

Bărbaţii se întrec în poante, bancuri slabe, comentarii mai mult sau mai puţin decente. Mie îmi plac, le dau şi eu mai departe. Un tip îşi postează farfuriile cu mâncare, altul peştii uriaşi pe care n-o să-i prindă niciodată. Cineva face, într-un stil personal, reclama unei piese de teatru (sper să nu se supere pe mine că îl citez exact):

“Piesa este interesantă, aveți ce vedea: replici scîrboase, actori mulți pe scenă (fo doi), publicul este în extaz cam 10 minute după care părăsește sala în delir, așa că aveți mai multe locuri libere la dispoziție. Se folosesc toate expresiile vulgare din Ferentari, actorii sînt ușor matoi, iar eroina principală termină piesa în curu’ gol.” Şi mai departe: “Dacă nu mă credeți, veniți Duminică să vedeți, o să fiu și io acolo pentru că i-am promis actriței că o s-o mîngîi pă țîțe la final și ea este nerăbdătoare. PS 2 Vă rog să distribuiți dracului porcăria asta, că am promisă o reducere dacă reușesc să mai prostesc fo doi-trei fraieri să vină.”

Aşadar, mergem la teatru. Dacă nu cumva suntem în plină desfăşurare a dramei…

Am cunoscut câţiva din prietenii mei… în carne şi oase. Iată adevărul: femeile erau mult mai tinere şi mai frumoase. Pe câteva le-am strâns la piept, simţind pe sufletul meu o dulce apăsare… Bărbaţii arătau… vai de mama lor!

Închei într-un ton optimist, citând o întrebare care poate revoluţiona gândirea lumii: “ Ştie cineva: are Nelu Ploieşteanu amantă?

Pe data viitoare…

Alte scrieri

imbata-te

Imbata-te

Îmbată-te/ fă-te praf și pulbere/ rescrie limba mamei tale în textele pietrei de la Rosetta/ iubește femeia Solweig răsărită din…
Citește mai mult 

Scotocind prin lada de zestre a femeii

am aflat întuneric felurit- unul mătăsos ca foşnetul rochiei de bal de un albastru electric/ un altul aspru ca vocea…
Citește mai mult 

Curățenia de vară după Bacovia

Am făcut curat după Bacovia- ploile putrede/ toamnele nesfârșite/ scânteile galbene/ voievozii în straie violete/ iubitele tuberculoase/ doamne, câtă mizerie…
Citește mai mult 

Film de familie

Am ucis, dar acum mi-e bine. Urmăresc filme de familie cu soți care se despart amiabil. Au și o fetiță…
Citește mai mult 
darie-l--gherbaluta

Cu Gabriel Gherbaluta in Heavens

Ieri.. la HEAVENS.. Vreau și eu o porție de conopidă..
Citește mai mult 
in memoriam simon ajarescu

In memoriam Simon Ajarescu

O pagină, atât… Cred că merită citită… In memoriam Simon Ajarescu
Citește mai mult 

O zi care nu mai spune nimic

15 iunie… O zi care nu mai spune nimic… Pe ici, pe colo, câte un oftat. Ni s-a recomandat să…
Citește mai mult 

Am fost furios, am ucis, mi-am revenit, acum sunt bine…

În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși- au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei