Toate ferestrele lumii larg deschise
varsă flăcări. Sufletele noastre
se usucă rapid ca nişte cămăşi ale durerii.
În bucătăriile iadului
se prepară mâncarea de cartofi-
Bătrânii tuşesc cu prudenţă.
Sângele urcă lent la deal către
pneuma rerum. Tot acum
câţiva se îmbrăţişează cu disperare,
ca pentru ultima oară –
O fată infirmă
compune scrisori de dragoste
pentru sora-i puberă-
ochii ei verzi privesc fix asfinţitul-
„Sfârşitul este iminent”,
scrie ea în final –
E mai de efect decât
„a ta pe vecie”-
Pe urmă, dragul meu, poţi plonja fericit
pe asfaltul de dedesupt
fremătător ca marea-
dragul meu drag.
