Există rigole
municipale
în care poezia se scurge
precum sângele mielului pascal/
biete cuvinte îngăimate
ca în oracolul de la Delphy/
câteva vorbe tulburi –
vae victis –
pentru care m-am lăsat asasinat
pierzându-mi umbra
ca Peter Schlemihl –
puteam prea bine să te slujesc pe tine
să-ţi plivesc grădina/ mormintele părinţilor/
să-ţi adorm pe prag – paznic bătrân
şi buimac şi decrepit şi somnambul/
dar uite că există rigole
în care se scurge o bună parte
din poezia lumii –
o aud cum respiră
înfricoşată
ca plămânul
unui înecat
