Un prieten din vestul poetic
mă somează să scriu fără istov/
până la pierderea ultimului ochi
pe care-l mai am/ până la
redescoperirea zăpezii
care m-a născut-
cu mult înainte ca
strigătul tău
de femeie
ronțăită noapte de noapte
sub pătura noastră de campanie
să se preschimbe
într-un fel de ceai
călduț/
servit la pat
cu tradiționala
aspirină-cardio