Caine batran, caut casa la curte

Daca un lucru incepe urat, e stiut ca tot asa se termina. Dar pe atunci nimeni nu putea prevede ce va aduce viitorul. Asta era lumea – se traia de azi pe maine. Trecusera doar cativa ani de la razboi si oamenii se fereau sa faca previziuni. Abia iesiti dintr-o aventura care nu le apartinuse, se multumeau sa constate ca totusi e bine, intrucat n-a fost mai rau. Lucrurile se asezau caldute, intr-un fagas despre care nimeni nu indraznea sa afirme ca nu e cel potrivit.. Intrase in obisnuinta tuturor a nu-si marturisi indoielile, orice comentariu se excludea de la sine. Ordinul ramanea acelasi loc uitat de lume, o insula in care vestile “de dincolo” ajungeau cu greu, uneori cu adevarul trunchiat. Ceea ce se afla parea a veni dintr-un timp de demult si nu ar fi fost de mirare daca, odata cu stirile (rare) primite prin scrisori ori prin gura vreunui ins ratacit la poarta larg deschisa a Ordinului, sa rasune si ecoul zanganitului de arme din “Razboiul celor doua roze”. Imaginatia mea o luase razna de cand Filip se apucase sa-mi povesteasca – in timp ce tragea cu acul la zdrentele saracilor – despre Siegfried si Kriemhilda si Hagen, despre comorile Rinului si piticul Alberich. N-am aflat niciodata de unde stia el, om cu patru clase primare, de toate acestea. Si, ca sa innebunesc de-a binelea, intr-o seara m-a luat de mana si m-a dus la cinematograf, unde am urmarit, cu sufletul la gura, ”Inima rece”. Acesta a fost inceputul nenorocirii vietii mele. De-atunci incolo am trait cu spaima ca un oarecare personaj tenebros, ratacitor prin intunecatele paduri germane, o sa-mi smulga inima, punand in loc un obiect nesimtitor.

In asemenea momente, navaleau peste mine toate nelinistile, toate spaimele din lume (Angst!Angste! a tipat isterizat Tulcinski, cand i-am marturisit ca nu stiu ce am – spaime, nelinisti, Angst und Sorge). El, care scapase ca prin urechile acului de lagarele nemtesti, fusese ridicat intr-o noapte a lui 1949 de rusi si trimis undeva in Siberia, ”deportat ca Dostoievski”, de unde se intorsese, nu se stie prin ce minune, cativa ani mai tarziu. Imbatranise, dar, exceptand curbura spatelui si dantura distrusa, ramasese acelasi, amabil si delicat in relatiile cu locuitorii Ordinului. Am fost surprins sa constat ca in pasareasca sa germana virand spre idis, revenea obsedant cuvantul Angst. Parea a fi uitat definitiv acel miez de noapte cand in fata casei se oprise un GAZ militar din care coborasera cativa civili calcand florile mamei tale, inaintand, siguri pe ei, catre usa evreului.

-Te imbraci, iti pui in bagaj lucruri personale si mergi cu noi, dictase unul rapid, rostind vorbele ca si cum atunci ar fi descoperit ca exista. Astfel incat dentistul, buimac, nu percepuse decat un monstruos aciurigioi.

-Ordin! adaugase un altul, stergandu-si nervos picioarele pe iarba frumos adormita.

ORDIN a fost cuvantul pe care l-am auzit toti; ne treziseram la zgomotul motorului, era vara si cald, licuricii se izbeau de geamuri ca niste meteoriti minusculi. GAZ-ul torcea iritat, tulburand efluviile de miresme. Indivizii impinsesera in masina un Tulcinski speriat si transpirand abundent; demarasera in tromba, tot asa cum venisera. Am avut atunci senzatia ca intunericul tandru batand in vioriu se rupsese in doua. Am vazut clar in urma lor un culoar urat mirositor, putind a ulei ars si sudoare, intinzandu-se pana in strada. Apoi s-a lasat o tacere grea, sparta doar de vocea nefiresc de calma a lui Aron:
-Nimeni nu stie cand incepe si cand se termina viata asta a noastra. Insa eu stiu… Apoi a intrat in casa dupa maica-sa si multa vreme la ei a ars becul chior, raspandind o lumina palpainda, ca la priveghiul unui mort.

(SINDROMUL PICIOARELOR NELINISTITE- fragment)

Alte scrieri

imbata-te

Imbata-te

Îmbată-te/ fă-te praf și pulbere/ rescrie limba mamei tale în textele pietrei de la Rosetta/ iubește femeia Solweig răsărită din…
Citește mai mult 

Scotocind prin lada de zestre a femeii

am aflat întuneric felurit- unul mătăsos ca foşnetul rochiei de bal de un albastru electric/ un altul aspru ca vocea…
Citește mai mult 

Curățenia de vară după Bacovia

Am făcut curat după Bacovia- ploile putrede/ toamnele nesfârșite/ scânteile galbene/ voievozii în straie violete/ iubitele tuberculoase/ doamne, câtă mizerie…
Citește mai mult 

Film de familie

Am ucis, dar acum mi-e bine. Urmăresc filme de familie cu soți care se despart amiabil. Au și o fetiță…
Citește mai mult 
darie-l--gherbaluta

Cu Gabriel Gherbaluta in Heavens

Ieri.. la HEAVENS.. Vreau și eu o porție de conopidă..
Citește mai mult 
in memoriam simon ajarescu

In memoriam Simon Ajarescu

O pagină, atât… Cred că merită citită… In memoriam Simon Ajarescu
Citește mai mult 

O zi care nu mai spune nimic

15 iunie… O zi care nu mai spune nimic… Pe ici, pe colo, câte un oftat. Ni s-a recomandat să…
Citește mai mult 

Am fost furios, am ucis, mi-am revenit, acum sunt bine…

În Jormania aud că e pace, în Francia, Josefina cultivă cactuși- au și înflorit- o nebunie. Dacă pitbullii avocatului de…
Citește mai mult 
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei