Erau ploi calde… (sindrom..)

Erau ploi calde care, uneori, abia reușeau să umezească țărâna.
Mirosul de praf adăugat celui dulce-crud-amar de brusture era ca mirosul cărnii de om bătrân.
Ședeam strânși unul în altul, formam un singur corp. Eu îmbrățișând umărul băiețesc al lui Eleni;
Homer, ghemuit cu capul între genunchi, cu pletele blonde, feminine, tresărind de frică între două suspine. Electra, privind către Aron. Aron, cu pistruii dilatați și părul în flăcări. Eu, spunând povești despre viața mea; despre mânăstirea minoriților care mă adăpostise un timp, nedeterminat în amintirea mea. Despre padre Pelagiu și otrăvurile lui…
– Tună și fulgeră la cornul caprei, spuneam. E bine, e frumos. Ar trebui să ieșim să ne uităm.
Dinspre groapă vin în fugă, șiroind de apă, fetele lui Traian Nabardac: Oaia, Fâsca, Florica.
Toate trei sunt negre și parcă strânse de nas.
Oaia e înaltă, slabă, are gura pungă și ochi de țigan abia scăpat din pușcărie…
Fâsca e șleampătă, merge împiedicat; mănâncă cu toată gura o felie de pâine cu untură…
Florica e mică, lățoasă; poartă o fustă creață din voal roșu cu flori galbene și albastre. Fusta udă
i s-a lipit de fundul cât pumnul, de picioarele subțiri ca fusele…
Fâsca făcuse din tuburi de cucută pompe cu piston, le umpluse cu apa murdară de la groapă. Ne
dă fiecăruia câte una, vrea să ne jucăm de-a rușii și germanii. Spunea ea că a văzut la cinema un
film cu Căderea Berlinului…Hai, că a stat ploaia…
Toți vor să fie Alioșa, pentru că el nu moare niciodată. Pentru că Alioșa face parte dintre ai noștri care îi seceră până la unul pe ai lor…
Tragem la sorți, rămâne doar unul…
După ce ne-mpușcăm ca chiorii și cădem lați la pământ, bâțâind din picioare și scoțând strigăte
de durere și moarte, rămân eu- Alioșa, care mi-am câștigat dreptul de a mă da câteva ture cu tricicleta Floricăi. Florica e singura din cartier căreia taică-său i-a cumpărat o tricicletă. Ai lor
privesc geloși spre mine care, acum, am uitat de Eleni…
– Cine merge cu mine la tunel, spune Eleni, și toată lumea înoată prin brusturii încărcați de
ploaie, în care soarele se sparge în țăndări bâzâind pe la urechile noastre ca gloanțe de argint…

SINDROMUL PICIOARELOR NELINIȘTITE – fragment

Leave a comment



Alte scrieri

gara de nord

Gara de Nord

Gara de Nord. În așteptarea trenului vieții…

Sindromul picioarelor nelinistite – fragment

“… Nici nu realiză când privirea i se opri pe sânii unei nimfete; imaginea subţiraticei făpturi aproape că explodă, îi…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei