Intr-o poza

apar şi eu cu pleoapa căzută
cu gura strânsă a dispreţ/ cred că aşa m-am născut-
pe o ploaie sepia într-o seară de cenuşă
când se terminase petrolul în lampă-
spunea mama că aşa erau vremurile/ nici n-apucai
să te luminezi bine la faţă/ să duci mâna la tâmplă
semn că ai început să-ţi gândeşti moartea –
că repede se şi întuneca/ se făcea beznă
până şi în ochii câinelui credincios

mirosea a ceasuri stricate/ a sindromul Tourette
mi-amintesc cum cădeam cădeam
înjuram frunza şi iarba/ înjuram pe cei duşi
înjuram pe toţi neisprăviţii care ar fi vrut să se nască
pe aceeaşi ploaie sepia
în aceeaşi seară de cenuşă

Leave a comment



Alte scrieri

Sindromul picioarelor nelinistite – fragment

“… Nici nu realiză când privirea i se opri pe sânii unei nimfete; imaginea subţiraticei făpturi aproape că explodă, îi…
Soy capitan

Pe mari si oceane..

Mai am puţin şi plec pe mări şi oceane… Uraţi-mi vânt bun din pupa…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei