O carte

De cele mai multe ori pleci de la nimic –
pagina-ntâi pustie
ca deșertul Atacama/
niciun zbor de condor sau de
pasăre Roc/ pe pagina a doua
un măr sălbatic crescut
la marginea marginii lumii/
întorci rapid foaia care foșnește
metalic ca lama unei ghilotine-
o femeie de prin anii `30
cu ochii ei incredibili de lapis-lazuli/
și doamne restul cărții
în care credeai
e negru negru negru
ca ultima rochie
a mamei

Leave a comment



Alte scrieri

Oglinda

Am îmbătrânit rău strecoară Max printre dinţi în timp ce se bărbiereşte – am îmbătrânit şi m-am prostit vorbesc cu…
la CAFE HUGO

La CAFE HUGO

Acum câțiva ani, la CAFE HUGO… Și acolo se fuma în draci!
madlena

Madlena

De ce îmi tot spui doamnă că îmbătrâneşti? îmi tot repeţi că se lasă seara şi uite ce frumos clipeşte…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei