O carte

De cele mai multe ori pleci de la nimic –
pagina-ntâi pustie
ca deșertul Atacama/
niciun zbor de condor sau de
pasăre Roc/ pe pagina a doua
un măr sălbatic crescut
la marginea marginii lumii/
întorci rapid foaia care foșnește
metalic ca lama unei ghilotine-
o femeie de prin anii `30
cu ochii ei incredibili de lapis-lazuli/
și doamne restul cărții
în care credeai
e negru negru negru
ca ultima rochie
a mamei

Leave a comment



Alte scrieri

Provinciala

O / eram frumos palid și liniștit atât de tăcut încât lumea începuse să caște după care se ridicase să…

In minte

În minte doar cu fierbintele drum către casă m-am trezit internat în Spitalul de Plăceri Nervoase- (mă tăiasem rău în…

Ce toamna…

Ce toamnă, ce sfârşit de viaţă şi de frunză/ Ce mulţimi de gnomi, ce vrajă/ în glasurile lor mici, bătrâneşti/…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei