O poveste

Ăi bătrâni aveau și ei o casă
undeva la marginea târgului/ mai încolo câmpia
care nu ducea nicăieri- cine s-ar fi încumetat
pe vremea aceea să călătorească
pe o așa mare fără sfârșit?
vedeai cum iarba se prăvălește-n adânc/
într-o prăpastie la care/ dacă priveai/
se uita și ea atent la tine/ sigur că
nimeni n-a aflat vreodată
ce s-a întâmplat cu oamenii
și cu pământul acela sinucigaș
după căderea în gol

și era în casa ălor bătrâni
zi și noapte o fâlfâire de aripi
de ziceai că pe undeva
e o pasăre insomniacă/ o și vedeai
cum scoate capul de sub aripă/
cum fixează cu ochiul ei roșu
prima stea răsărită deasupra

ei s-au cam dus/ casa lor a rămas/
urmașii au vopsit-o
în albastru etern:
să fie mai aproape
de cerul de-atunci-
pupa-i-aș tălpile

Leave a comment



Alte scrieri

darie lazarescu - copil

Copilarie..

Care mai trăiește, din poza asta, să ridice două dește-n sus!
simtiri

Simturi (Simtiri)

Încet, destul de încet mi se trezesc simțurile: pegasus freamătă nervos în fața porții infernului; regii atrizi își ascut cu…
scormonind

Și scormonind eu în mintea mea cea de acum

mare lucru n-am aflat: rudimente, artefacte făcute zob, pulberi brune, veșminte uzate, pantofi desperecheați de pe vremea celui împușcat- o…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei