Opium

Şi noi muream câte puţin şi ea dormea
așa cum cea mai tânără ninsoare ningea
într-o curte interioară – ca un copil părăsit dormea
în calda ninsoare dintre ani/
o cum mai dormea cu orbitoarele-i picioare
de aur roşcat/
cu încălţările-i verzi ca firul ierbii tăiate/
ca şi cum şi-ar fi aflat în sfârşit libertatea
de a construi castele în Spania/
neadormitele-i călcâie presărate
cu praful acela unic de Cordoba-
și noi muream alături câte puțin-
semn că uneori și în vis
se poate muri
fără vreo explcație
alta decât
inevitabila deplasare spre roșu
care abia aștepta
să ne înece în sânge

Leave a comment



Alte scrieri

am vazut

(…………………………………………………)

Am văzut cam tot ce se poate vedea într-o viață de om: bătrânul căzut în stradă/ câinele lingând mâna stăpânului…
de senectute

De senectute

Lui Horia Covaliu… Dimineaţa ieşeau pe balconul minuscul şi începeau să numere frunzele muşcatelor/ una două trei- uite asta a…
colivie pentru licurici

Colivie pentru licurici

Am mai câştigat o luptă cu…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei