Văd limpede cum vine târziul acela fără de față
şi nu-mi pot nicicum închipui
că ar avea să zicem profilul ploilor din martie
ori că ar respira ca o rigolă deszăpezită/

nu-mi cere foc să-şi aprindă ţigara/
nu ciocneşte cu mine un pahar cu rachiu verde
nu doreşte nimic-

prozit vechi prietene al meu-
pentru tine sunt aici în fiecare seară
când îţi bei minţile cu aer de deasupra oceanelor/
îţi pierzi vremea cu târfe din turtă dulce
plecate la produs
undeva prin Europa Centrală/
răsfoieşti ziare de pe vremea strămoşilor/

îmbătrâneşti urât mă/ ca un câine fără stăpân/
cred că ar trebui să dormi/
să visezi că oricum exist
în chiar oasele tale de cobalt/
în prăfuitele tale sentimente-
sunt secţiunea de aur
de la care nu te poţi abate
nici în secunda cea rară
a miezului de noapte
tot refuzând să se lumineze de ziuă
hai prozit-
acum se crapă de ziuă