Şi azi mă mir
că ora mea întunecată
iubea secunda trupului tău
pierdut în albăstrimea
câmpului de cicoare/
ah, paharul meu cu vin
negru – negru
trăgea cu ochiul
la băutura ta nepământească
unde se prefăcea că doarme
o picătură de aur
din coroana ultimului rege
etrusc
eu vorbeam pre limba
mamei mele Umbria Minor/
tu în graiul elfilor străzii-
tu în galbenă-nflorire/
eu – în răzgândire şi-n amintire…
Poze cu Dumnezeu (IV)
Cine sunt eu cu eul ăsta atrofiat artritic artistic artizanal? cineva mă ignoră/ altcineva mă sugrumă cu îmbrăţişările/ cu buzele…
Agapa
Uneori mi se pare că vorbesc cu vocea ta de ultim Arhaeopteryx- trilul mierlei pe moarte/ țipătul femeii ce naște/…
O carte
De cele mai multe ori pleci de la nimic – pagina-ntâi pustie ca deșertul Atacama/ niciun zbor de condor sau…
