Spre seară și pentru vecie

Când se face seară și pentru vecie
nimeni nu-și mai croiește planuri de viitor. Doar poeții uitați
ai veacului trecut aprind cele câteva felinare ale orașului.
Femeile- ah, femeile în sepia!- plâng atât de frumos
pe sub ferestrele mele din Fundătura Tourette.
E o liniște de cobalt. Aproape că aud coborând fără milă
corbii poetului Tradem.
Aproape că mi te amintesc.

Apari și tu ca un cuvânt oarecare
Din holy bible. Îmi bați la ușă
după semnalul numai de noi știut.
De trei ori: non
omnis
moriar.

Leave a comment



Alte scrieri

la margnea orasului

Opium

La marginea oraşului un câmp nesfârşit de maci – deasupra cerul pe care scrii cu un arătător înnorat poeme nemuritoare…
eva sorina

Eva Sorina a deschis o carte…

pupa-i-aş urma până s-o transforma iar copilă!…
duminici

Duminici

Trebuie să recunoaşteţi – mai toate duminicile trec fără rost – Nu spun eu asta ci câţiva prieteni vechi care…
logo-footer

Cotidian

Despre...

Artist la artiste peintre
 
A fost Prof la litterature.
 
A fost Writer la Writer.
 
A fost Freelancer la Artist Plastic.
 
A studiat romana-franceza la Facultatea de Litere Universitatea Al I Cuza, Iasi
 
A studiat la lettere e filosofia
 
Trăieşte în Palilula
 
Din Roșiorii de Vede

Copyright 2017 ©  Darie Lazarescu. Nici o parte a acestui site nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a autorului.


web analytics
Vizitatorii mei